Carnea se foloseşte în alimentaţia copiilor pentru proteinele de bună calitate pe care le conţine, ca şi pentru celelalte substanţe hrănitoare. Copiilor li se pot da ficăţei, creier şi carne slabă, cu puţine grăsimi, pentru a putea fi uşor digerate de către organismul lor. Mai jos, prezentăm tipurile de cărnuri, cum se prepară, care sunt indicate copiilor şi ce vitamine, minerale şi săruri conţin acestea.
Ficăţeii
Ficatul reprezintă prima formă sub care se dă carne copilului. Se poate folosi cel de pasăre sau de alte animale (există diferenţă între ele), cel preferat fiind cel de găină sau de viţel. Nu se dă copiilor ficat de păsări sau animale îngrăşate, fiind greu de digrat din cauza grăsimilor pe care le conţine.
Ficatul are în compoziţie foarte multe materii (hrănitoare şi de bună calitate, precum aminoacizi (proteine) care ajută creşterea, glicogen şi grăsimi. Glicogenul este zaharul transformat şi depozitat în ficat şi nu necesită nici un efort deosebit din partea tubului digestiv al copilului pentru a fi digerat. În ficat se găseşte de asemenea o mare cantitate de vitamine : A, B, C, PP, acid pantotenic şi acid folie.
Ficatul de pui
Ficatul de pui este cel mai bogat în substanţe minerale şi în special în fier, cupru şi fosfor. Conţine de asemenea calciu în cantitate mică şi un principiu antianemic. Vitamina C este puţină şi se pierde prin preparare. Pentru bogăţia lui în fier, ficatul se recomandă în anemii. În general, acesta este foarte uşor de digerat, mai ales dacă provine de la un animal tânăr. Ficatul se dă copiilor de la vîrsta de 8 luni însă, uneori, cu indicaţia specială a medicului, se poate da şi mai devreme. Se începe cu ficat de pasăre, apoi de viţel, berbec etc. Se poate da crud, fiert, fript, prăjit !în unt sau copt.
Ficatul crud
Ficăţeii cruzi trecuţi prin sită şi puşi în supă fierbinte, sunt indicaţi copiilor anemici. Ficatul fiert îl preparăm cufundându-l în supa care fierbe timp de 1—2 minute. Pentru copt, se înfăşoară ficatul în hârtie pergament şi se ţine la cuptor. În lipsa cuptorului se poate coace pe o tablă acoperită cu o craticioară, la foc moale. Coptul este cea mai bună metodă de preparare a ficatului. Ficatul prăjit în unt se face repede, întorcîndu-l o dată pe o parte şi altă dată pe alta. Se dă copilului de peste 10 luni.
După ce a fost fiert, fript, copt sau prăjit, ficatul se dă prin sită. Se poate servi copiilor amestecat în supă sau în pire-ul de legume. La început, se dau maximum 3 g (o jumătate de linguriţă), iar din ziua următoare se creşte cantitatea. Se poate da sugarilor progresiv, până la 15 g (trei linguriţe). Nu se va da ficat copiilor cu intoleranţă manifestată prin greaţă, diaree etc.
Creierul
Indiferent de la ce animal provine are aceeaşi compoziţie: apă, protide, lipide (lecitină şi nucleină), glucide, săruri de fosfor şi calciu, vitamină A şi B, în special B1 şi B2. Se prepară prin fierbere în apă sărată şi apoi se trece prin sită. Se dă copiilor în supe sau pireuri, începând de la vîrsta de 8 luni. Pentru lecitinele şi nucleinele pe care le conţine creierul este indicat şi pentru copiii şcolari care lucrează mult cu mintea, precum şi pentru cei foarte obosiţi. Se recomandă însă să fie gătit astfel încât să fie uşor de digerat.
Măduva din oasele lungi este foarte bogată în fosfor. Se •1 t.ipiilur după 3 ani, amestecată în supe sau pireuri.
Carnea în alimentaţia copiilor
Carnea este un aliment cu valoare nutritivă mare. Substanţele hrănitoare din carne iau parte la creşterea şi repararea ţesuturilor, regenerarea sângelui, producerea sucurilor digstive şi menţinerea vieţii. Carnea este o componentă preţioasă din alimentaţia copilului, datorită aminoacizilor esenţiali, necesari creşterii. Este alcătuită din fibre musculare, grăsime, nervi şi sânge. Are în compoziţie cantitatea cea mai mare de proteine de bună calitate din toate alimentele, conţinând toţi aminoacizii indispensabili.
Grăsimile sunt în proporţii foarte diferite, în funcţie de felul, vârsta şi îngrăşarea animalului. Grăsimile cărnii intră în alcătuirea fibrei musculare, dar se depun şi între fibre, formând mici depozite. Cu cât carnea are mai multe grăsimi, cu atât este mai greu de mistuit. Carnea slabă este singura indicată în alimentaţia copiilor.
Carnea conţine şi glucide (zaharuri) sub formă de glicogen, necesar oricărei activităţi musculare, în cantitate mică. Mai conţine săruri, vitamine şi fermenţi, care însă se pierd complet la fiert.
Sărurile minerale sunt în cantităţi variate, tot în funcţie de felul cărnii. În cantitate mai mare se găsesc fosforul, fierul şi potasiul, sub formă de fosfaţi de potasiu şi de calciu, magneziu, sodiu şi fier. Carnea slabă şi albă conţine mai multe săruri minerale.
Vitaminele A şi D sunt legate de prezenţa grăsimii în care sunt dizolvate. Vitaminele B1, B2 şi PP sunt în cantitate îndestulătoare. Vitamina C este puţină şi se distruge la gătit. De altfel şi celelalte vitamine se pierd în parte la fiert. Carnea ca aspect, valoare nutritivă şi gust diferă după animalul de la care provine şi după porţiunea de unde este tăiată (pulpă, coaste etc.). După provenienţă există: carne de vită (vacă, mânzat, viţel), oaie, miel, porc, cal, vânat, pasăre şi peşte. După culoare, se deosebeşte o carne roşie şi una albă. Cea roşie este carnea animalelor şi a unor păsări (gâscă, raţă), iar carnea albă e cea de găină, curcan şi peşte şi este mai uşor de digerat, de aceea se dă cu precădere copiilor mici.
Carnea de vacă are o culoare roşie frumoasă, este tare şi are miros specific de carne. E bine tolerată de copii, dacă este lipsită de grăsimi.
Carnea de viţel conţine mai multă apă ca cea de vacă. Având multă gelatină, este mai greu de mistuit, ca şi cea de viţel de peste 3 luni. Carnea de viţel sub trei luni nu se dă sugarilor şi copiilor mici.
Carnea de oaie este o carne sănătoasă, deoarece oile nu fac tuberculoză şi nici tenie. Înlăturîndu-i-se grăsimea, se poate da copiilor după un an.
Carnea de miel conţine multă gelatină şi, fiind greu de mistuit, nu se dă copiilor sub 3 ani.
Carnea de porc este cea mai bogată în grăsimi. E mai greu de mistuit decît carnea de vacă. Se poate da copiilor după 2 ani.
Carnea de iepure este bogată în proteine şi săracă în grăsimi. Totuşi nu se dă de loc copiilor, fiind greu de digerat, ca orice carne de vânat.
Carnea de pasăre este la fel de bogată în .substanţe nutritive ca şi cea provenită de la mamifere. Din această categorie fac parte carnea de găină, curcan, porumbel, raţă, gâscă etc. Aceasta conţine proteine până la 20%, care cuprind aminoacizii necesari creşterii, lipide (grăsimi) 13%, apă 65%.
Carnea de pui este mai la îndemâna oricărei gospodine decât oricare altă carne. Substanţele hrănitoare pe care le conţine sunt în funcţie de vârsta puiului. Variază cantitatea de apă şi grăsimi; cu cât puiul este mai tânăr şi mai slab, cu atât carnea are mai multă apă. Rămân constante sărurile şi proteinele, care conţin aminoacizii esenţiali. Gustul plăcut al cărnii de pui nu este determinat de îngrăşare, ci de vârsta acestuia. Cei mai buni sînt puii între 2 luni şi jumătate şi 4 luni şi jumătate. Carnea de pe piept este lipsită de grăsimi. De altfel grăsimile puiului se digeră tot atât de uşor ca şi grăsimile vegetale (uleiul). Acestea conţin substanţe absolut necesare creşterii.
Carnea de pui (pieptul, pulpa), ficatul, creierul se poate da copilului de la 7 Juni, fiind hrănitoare şi uşor de digerat. Carnea de găină conţine 20% proteine şi cam 30% grăsimi, după cât este pasărea de grasă. Pieptul de găină este foarte săracă în grăsimi, fiind o carne albă se recomandă cu precădere copiilor.
Carnea de curcan şi porumbelul este de asemenea uşor de digerat şi se poate da copiilor după 18 luni. Carnea de raţă sau de gâscă este foarte bogată în grăsimi, de aceea se dă copiilor după 2 ani.
Şunca de Praga este o varietate de carne conservată. Se prepară fără adaos de grăsime şi condimcnte şi are aceeaşi compoziţie ca şi carnea proaspătă, şi se poate da copiilor de la 2 ani. Vom observa să nu prezinte zone verzui sau părţi decolorate.
Mezelurile sunt preparate din carne (de vacă, porc, oaie) , se digeră foarte greu datorită adaosurilor de condimente şi grăsimi. Se fac numai din carne de bună calitate, însă se strică foarte uşor putând da stări toxice grave, de aceea nu sunt indicate copiilor mici.
citeşte mai departe despre Carnea de peşte în alimentaţia copilului
