Proteinele nu pot fi sintetizate de către organism şi, prin urmare, trebuie să fie obţinute prin alimentaţie. Procesul de digestie transformă proteinele în aminoacizi, care pot fi apoi folosiţi pentru a construi masa de celule. Proteinele sunt importante pentru că:
- constituie toate ţesuturile, contribuind la creşterea, repararea sau formarea celor care sunt supuse unei reînnoiri constante;
- un muşchi conţine aproximativ 20% proteine!
- după 30 de ani, pierdem 2,3 -3 kg de masă musculară/deceniu, fără exerciţii de forţă. Pierderea masei musculare înseamnă pierderea sănătăţii!
Informaţiile ştiinţifice, dar şi experienţa personalului nutriţionist care ia parte la programele de urmărire a greutăţii arată că dietele care contribuie cel mai bine la reducerea ţesutului adipos, protejând muşchii, sunt dietele cu mai multe proteine şi mai puţini carbohidraţi.
În afară de avantajele suplimentare, de a ajuta la ţinerea sub control a glicemiei într-un mod eficient şi de beneficiile importante la nivel cardiovascular, dieta hiperproteică contribuie la scăderea colesterolului total şi a trigliceridelor, conferă mai multă saţietate, combate rezistenţa la insulină (factor major care duce la acumularea de grăsime în organism) şi permite păstrarea tonusului şi a masei musculare, prevenind aspectul flasc. Şi când includem în dietă în mod special anumite tipuri de proteine (cum sunt, de exemplu, cele din zer), obţinem avantaje clare în ceea ce priveşte întărirea sistemului imunitar.
În cazul sportivilor, aceasta este, într-adevăr, o bună strategie nutriţională, deoarece masa musculară este compusă în principal din apă şi proteine, iar fiecare antrenament aduce prejudicii semnificative masei musculare. Întrebarea care se ridică se referă la posibilitatea apariţiei problemelor de rinichi în urma consumului ridicat de proteine. Dar întrebarea este tocmai: ce înseamnă consum ridicat? O altă întrebare importantă: la ce sursă de proteine se referă dietele hiperproteice? Proteine din carne grasă, din produse lactate grase, din cârnaţi sau burgeri? În niciun caz! Se referă la proteine obţinute din zer, din soia, din albuş de ou şi din legume uscate, printre altele. Dacă mai ai vreo îndoială, hai să trecem la fapte.
Proteinele au efect protector
Unul dintre cele mai recente studii ştiinţifice publicate a demonstrat că o dietă bogată în proteine (34% proteine), a crescut nivelul de colesterol HDL (colesterolul protector) cu 20%, comparativ cu cel al grupului care a avut o dietă bogată în carbohidraţi, cum se recomandă în mod tradiţional. Acest studiu a arătat, de asemenea, şi scăderea altor valori: ale glicemiei (glucoza din sânge), insulinei şi inflamaţiilor.
Acţionează asupra zaharurilor din sânge
Dietele hiperproteice au demonstrat o îmbunătăţite a sensibilităţii celulelor la insulină, în cazul persoanelor supraponderale sau obeze, ceea ce înseamnă că nivelul de zahăr din sângele acestor oameni poate fi ţinut mai bine sub control. Această dietă poate ajuta, de asemenea, la oprirea evoluţiei bolilor cardiovasculare şi diabetului, în timp ce ajută la reducerea ţesutului adipos din organism.
Proteinele de origine animală
Sunt proteinele obţinute din carne, peşte, ouă, produse lactate. Din păcate au un nivel ridicat de colesterol, grăsimi saturate şi purine. Sunt foarte acide, însă ca şi avantaje, sunt proteine complete, care au toţi aminoacizii esenţiali, uşor absorbabile (conţin fier care se absoarbe uşor, bun pentru femeile care sunt predispuse la anemie), sunt bogate în vitamina B12. CLA, creatină şi proteine cu valoare biologică ridicată.
Proteinele de origine vegetală
Sunt proteinele obţinute din legume, cereale, fructe oleaginoase. Sunt bogate în carbohidraţi complecşi, care se absorb lent, vitamine, minerale, fibre, fitonutrienţi, şi grăsimi nesaturate. Soia nu este bogată doar în proteine, ci şi în izoflavone, compuşi care sunt deosebit de importanţi pentru femeile aflate la menopauză, deoarece pot reduce simptomele asociate cu această perioadă inconfortabilă.
Ca şi dezavantaje: sunt proteine incomplete, nu dispun de toţi aminoacizii esenţiali în cantităţi suficiente, şi se absorb mai puţin decât proteinele animale. Conţin gluten, lecitină (proteină care cauzează intoleranţă şi agresiuni intestinale), fier (care se absoarbe mai puţin decât din carne) şi sunt sărace în vitamina B12. Prin combinarea cerealelor cu legume sau a cerealelor cu fructe oleaginoase se obţin proteine completă.
pagina următoare: proteine pentru sportivi, diete proteice, migdale