Prima dată când am auzit-o pe fetiţa mea că interpretează un rol,  a fost cel al lui Ariel Prinţesa Disney. După ceva timp şi-a spus Minnie, apoi Izzie şi Agentul Secret Daisy. În ultima vreme, când cineva o întreabă care este numele ei răspunsul este variabil Peter Pan sau Rapunzel. Mă consider norocos să observ una dintre cele mai interesante perioade în dezvoltarea unui copil,  perioada în care încep să îşi găsească diferite roluri, perioada în care imaginaţia prinde aripi, perioada în care îmi transmite impresia despre viaţă şi aspiraţiile de viitor.

“Mami, uită-te sunt o prinţesă!”
“Când voi creşte voi vrea să fiu doctoriţă.”
“Vreau să fac o magie, tati vreau o baghetă fermecată să mă transform în Fulger McQueen”

depurtat.ro

Dacă acestea vă sunt familiare, atunci copilul se află în faza în care îşi crează propria lume, o lume în care întruchipează un rol sau un personaj favorit. Sunt multe forme ce le îmbracă aceste jocuri:

Intră în pielea personajului 

Sunt momente în care copilul dvs. foloseşte o expresie pe care a auzit-o de la unul din desenele animate preferate sau chiar de la dvs. Câteodată se comportă la fel ca un personaj faimos din Țestoasele Ninja sau din Orășelul Vesel, sau își imită mama sau tatăl, o profesoară, un doctor, un polițist sau un sportiv. Să își imagineze un personaj, să recreeze o scenă sau situaţie este o modalitate prin care copilul îşi oferă joacă de calitate.

Jocul de-a îmbrăcatul 

Micuţul dvs. poartă un costum de Spiderman, Transformers sau de doctor? Fetiţa dvs. poartă nişte aripioare de zâne sau o bentiţă luminoasă cu fundiţele lui Minnie Mouse? Sau poate aţi văzut-o purtând pantofii cu toc ai mamei sau de ce nu o bentiţă trasă un pic pe ochi să arate ca un pirat? Acesta este modul prin care un copil îşi crează o imagine, imitând un personaj din desene animate sau o persoană pe care o place în mod deosebit.

Crearea Lumii Noi 

Să își construiască propria lui lume cum ar fi un castel în curte, o cazemată sau un fort în grădina plină de zăpadă, să îşi transforme camera într-un mare cort pentru camping sau într-un parc de distracții este modalitatea prin care copilul îşi pregăteşte locul în care să îşi dezvolte imaginația.

Teatrul, Show-ul cu spectatori 

Copilul se întâlneşte sau aprofundează metoda de a se transforma în cineva sau a se pretinde altcineva încă de la grădiniță când participă la diverse scenete sau cântă în fața audienței formate de părinți. Aceasta este modalitatea prin care își arată sau îşi imaginează talentul și aptitudinile pe care le are (sau speră că le are). Ca și părinți, poate nu acordăm suficientă atenție, însă conform mai multor psihologi, imaginația şi dorința de a se imagina ca fiind o altă persoană sunt, în fapt, esențiale pentru dezvoltarea mentală, intelectuală, emoțională și chiar fizică a copilului. Este o parte a mecanismului pe care acesta îl folosește pentru a învăța şi pentru a se descoperi. Nu este o joacă fără sens, este o modalitate importantă prin care copilul se dezvoltă. Cum anume se dezvoltă?

Care sunt avantajele acestei activităţi?

Capătă încredere în sine

Prin această joacă, copilul prinde aripi în descoperirea sinelui şi a propriului lui EU. Şi asta pentru că poate să fie oricine dorește să fie, de la doctor la pilot, de la prințesă la o supermămică, de la o profesoară amuzantă la un astronaut viteaz. Este o oportunitate pentru dezvoltarea încrederii în sine a copilului, dacă arată, se poartă şi vorbeşte ca modelul lui în viaţă, atunci înseamnă ca poate să devină aşa.

Dezvoltă capacitățile lingvistice

“Reprezentațiile” micuților sunt în mare parte alcătuite de imitatul vocilor și pronunția expresiilor ce definesc personajul în care se întruchipează. Aţi observat fetița care se joacă cu păpuși cum anume le face să vorbească între ele ca niște copii sau cum încearcă să își imite mamele atunci când le îngrijesc? Observaţi atitudinea combativ verbală a băieţului care se joacă cu soldăţeii de plastic sau cu super eroii ce salvează păpuşile neajutorate ale surioarei? Aceste jocuri sunt foarte bune pentru dezvoltarea vocabularului micuţilor şi a exersării limbajului. Să repete expresii comune pe care le învaţă din joaca de zi cu zi îi fac din ce în ce mai încrezători în convertirea acestor jocuri în dialoguri pline de substanţă cu părinţii, prietenii sau educatorii de la grădiniţă sau de la şcoală.

Învaţă să exploreze şi să descopere

Personificarea şi  jocul de a pretinde că este ceea ce îşi doreşte să fie sau să fie ceea ce îi permite mai departe să experimenteze, reprezintă un mediu sigur prin care copilul experimentează şi descoperă lumea.

Îşi poate satisface interesul pe care îl are faţă de anumite profesii sau faţă de anumite situaţii despre care a auzit sau i-au fost povestite. Fie că este un spion ca Agentul Secret Daisy, un aventurier în deşertul saharian şi aleargă alături de zebre şi lei paralei sau o pisicuţă de mare ce tocmai a descoperit Titanicul sau lumea ascunsă a Atlantidei, copilul alătură obiecte şi fiinţe, pune cap la cap elemente din scenă cu elemente ale realităţii şi astfel îşi crează singur nevoia de a pune întrebări şi a căuta răspunsuri, sedimentându-le în memorie într-un mod cât mai viu şi amuzant.

Dezvoltă creativitatea 

Proiectându-se în situaţii şi împrejurări fantastice, imaginaţia îi impulsionează creativitatea întrucât îi permite să se folosească de cât mai multe resurse în crearea fanteziilor şi a proprilor lor poveşti. Astfel, aleile din parc devin cărări neumblate, zonele verzi – păduri fermecate, norii devin păsări sau animale, iar prietenii – oşteni neînfricaţi ce îi sunt alături la bine şi la greu.

O oportunitate de a învăţa conceptul “rezolvarea problemelor”

În cazul în care repune în scenă o situaţie reală, mintea copilului devine o adevărată comoară de soluţii la activităţile din realitate. De exemplu, dacă vrea să iasă în parc cu o păpuşă, ştie că are nevoie şi de un mic cărucior pentru a o putea plimba sau unde să o pună atunci când a obosit şi trebuie să doarmă. Neapărat trebuie să o şi învelească pentru a nu îi fi frig, eventual ochelarii de soare ai mămicii trebuie să îi acopere ochii în cazul în care soarele de afară este prea puternic. Şi imediat se umple căruciorul de jucărie de ghinde, castane şi pietricele care reprezintă “papi” pentru când se trezeşte.

Aceste soluţii ale “problemelor” pe care copilul şi le imaginează şi le pune în practică, nu fac altceva decât să îi pregătească gândirea analitică pentru viitor, să îi dezvolte capacitatea decizională şi să îl facă să aibă încredere în propria-i judecată.

Clădeşte abilităţile sociale şi empatia 
Prin personificare, copilul se transpune în situaţia altcuiva. Acest lucru crează oportunitea prin care îşi dezvolte empatia şi îşi descoperă sentimentele prin care trec ceilalţi. Punându-se în postura unui personaj, copilul va testa şi înţelege într-o deplină siguranţă mentală despre necazurile Cenuşăresei sau a Albei ca Zăpada, bunătatea dar şi morala porcuşorului cel mare cu casa din cărămidă faţă de fraţii lui sau bucuria de a îi ajuta pe cei neajutoraţi cu forţa lui Herculiană.

În plus, întrucât aceste jocuri în care se preface a fi un cavaler, aventurier, zână, prinţesă sau o pasăre liberă pe cer sunt mult mai amuzante atunci când se joacă în grup alături de ceilalţi prieteni, copilul învaţă să comunice şi să se exprime liber, să îşi aştepte rândul, să delege responsabilităţi sau să execute instrucţiuni, să împartă idei, propuneri şi jucării cu ceilalţi şi să relaţioneze într-un mod pozitiv cu cei din jurul lui.

Speranţe pentru viitor

Imaginaţia unui copil este nelimitată. Să pretindă că are o anumită profesie sau că deja a realizat ceva de care să fie mândru alături de cei din jur este o modalitate de a îşi însufleţi aspiraţiile şi dorinţele, ajutându-l în a-şi atinge şi trăi visul.

Ca şi părinţi, avem rolul determinant în educarea copilului, astfel încât să ne asigurăm că aceştia sunt ghidaţi şi crescuţi într-un mediu familial sănătos astfel încât să fie bine îndreptate şi maximizate rezultatele acestor manifestări.

De multe ori, aceste jocuri reflectă realităţile apropiate lor, în special modul în care văd viaţa obiceiurile şi relaţiile părinţilor lui. Noi suntem sursa lor principală de idei, cele mai importante personaje din viaţa lor şi vor să se simtă ca şi noi, prin urmare trebuie să le arătăm copiilor noştri situaţii, idei, comportamente adecvate din care copilul să se inspire în joaca lui întrucât această joacă este o exprimare a aspiraţiilor, ce va netezi calea drumului lui în viaţă.

Este evident că mediul familial, relaţiile în familie şi temperamentul părinţilor individual sau combinat, au un impact determinat asupra dezvoltării copilului, însă pe lângă aceşti factori există şi alţii care cizelează şi ghidează comportamentul copilului. Mediul social din care fac parte, cum ar fi colegii de la grădiniţă sau de la şcoală, rudele şi prietenii, locurile pe care le vizităm, activităţile la care ia parte singur sau împreună cu familia, toate acestea pot influenţa universul copilăriei.

Să vezi lumea prin ochii inocenţi ai unui copil este important pentru noi pentru a înţelege mai bine ce putem face spre a îi oferim suport şi a îl ghida în primii ani. Ne ajută să le descoperim personalitatea, aptitudinile, interesele iar prin ajutor, atenţie pozitivă, încredere acordată, sfaturi şi implicare copii noştri vor creşte încrezători în forţele proprii şi nu în puterile supranaturale ale eroilor pe care îi imită.

O alternativă a timpului petrecut în faţa televizor

Am prezentat anterior limitările televizorului în dezvoltarea copilului. Este recomandată limitarea timpului petrecut în faţa televizorului, întrucât acesta le răpeşte micuţilor noştri şansa de a fi creativi. Copiii au nevoie de “unelte” ce le dezvoltă latura creativă nu ce le-o subjugă sau consumă.

Personificarea poate fi considerată şi o reprezentare a propriei lor imagini, asemeni unui desen care îl fac pe hârtie, în care liniile, curbele şi culorile sunt trăsături comportamentale şi de limbaj ale personajului ales, modelul lor. Este o joacă ca oricare alta, la fel ca şi pictura, desenul sau modelarea plastilinei. Nu vă simţiţi îngrijoraţi atunci când copilul îşi vorbeşte singur sau se preface în joacă că este altcineva, nu este o problemă, ba dimpotrivă, este o dovadă a creativităţii sale. Asta nu înseamnă că este OK să fie introvertit şi că poate fi suplinită astfel interacţiunea cu ceilalţi copii întrucât să te joci cu ceilalţi este la fel de important pentru dezvoltarea micuţului ca şi folosirea imaginaţiei.

De ce sunt sănătoase aceste jocuri?

Trebuie să te îngrijorezi dacă copilul îşi vorbeşte singur sau dacă poartă o discuţie între două personaje imaginare? De câte ori aţi văzut această scenă în care copilul are în mână două jucării pe care “le face să vorbească” între ele? La început este amuzant, apoi începi să îţi pui anumite semne de întrebare. De ce vorbeşte cu el însuşi? Este ok să se joace singur? Poate că de câteva ori te simţi vinovată că nu ai petrecut suficient de mult timp cu el, poate că ar fi trebuit să organizezi o petrecere acasă sau la un loc de joacă cu prietenii din parc mai des. Nu este prea târziu, îţi spui, şi deja i-ai restructurat din temelii programul de joacă.

Ei bine, trebuie să şti că aceste jocuri sunt absolut necesare pentru dezvoltarea creativităţii, empatiei, învăţării, limbajului, găsirii de soluţii. Prin faptul că micuţii își inventează propriile lor povești cu intrigi, desfăşurări de acţiuni şi puncte culminante, au șansa și motivația de a îşi învinge proprile lor temeri. În loc să reacţioneze mecanic la nişte situaţii date, ei preiau inițiativa, crează și dezvoltă situaţii şi acţiuni creative în care se pot exprima liber, îşi pot testa şi își pot depăşi limitele. Îşi crează propria lor lume sigură pentru “încercări”, astfel încât atunci când vor aplica “materia” învăţată “pe curat” -în viaţa reală să aibă mai mult succes, să fie siguri pe ei şi să ia deciziile corecte. Și nu cumva chiar asta ne dorim pentru ei?

noriel.ro