Muzica şi dansul au un rol major în dezvoltarea copiilor, iar dacă aceste activităţi sunt prezentate copilului acasă, într-o atmosferă relaxantă şi amuzantă, le vor fi încurajate şi dezvoltate diferitele abilităţi ce mai târziu îi vor defini ca adulţi: dezvoltarea fizică, a limbajului, creativitatea sau abilităţile sociale. Ce limbă universală promovează cititul, creativitatea şi abilităţile de înţelegere, şi toate în acelaşi timp? MUZICA!
Atât muzica cât şi dansul, sunt activităţi ce pot fi cu uşurinţă promovate şi încurajate acasă, fie cu ajutorul jucăriilor muzicale, a cd-urilor de muzică pentru copii sau a dansului nebunesc şi amuzant pentru a consuma energia debordantă de care copiii dau dovadă.
Prezentăm mai jos, efectele benefice ale muzicii şi dansului asupra dezvoltării copilului.
Dezvoltarea fizică
Să încurajezi copilul să danseze este o metodă foarte bună pentru a îi dezvolta nu doar creativitatea ci şi corpul. Bătutul din palme, mişcarea în ritmul muzicii, bătutul din picioare ajută la dezvoltarea controlului muşchilor copiilor. Micuţii învaţă astfel şi conceptele importante ale mişcării, ale noţiunilor de înainte, înapoi, la stânga şi la dreapta, pe scurt orientarea spaţială. Chiar şi jocurile cu instrumente muzicale mai statice, xilofonul sau pianul
de exemplu, îi ajută să îşi dezvolte abilităţile motorii fine şi coordonarea.
Dansul ajută la dezvoltarea inteligenței kinestezice. Acest tip de inteligență are în vedere abilitățile de coordonare şi de exprimare cu ajutorul corpului, rezolvarea problemelor prin activităţi fizice. Este inteligenţa specifică sportivilor, dansatorilor, balerinilor, chirurgilor, celor care au meserii în care fineţea mişcărilor este importantă. Copiii cu o inteligenţă kinestezică dezvoltată au o foarte buna coordonare ochi-mână, o mare capacitate de exprimare a emoţiilor cu ajutorul mişcarii şi sunt talentaţi la sport.
Dezvoltarea limbajului
Atunci când copiii sunt implicaţi în diferite activităţi muzicale, anumite cuvinte, expresii şi noţiuni se consolidează în memoria lor. De altfel, majoritatea cântecelor pentru copii sunt create tocmai pentru ca micuţii să înveţe. Fie că învaţă literele alfabetului, să numere în diferite limbi, să cunoască părţile corpului, animalele sau anotimpurile cântecele le dezvoltă memoria, limbajul, pronunţia şi vocabularul, şi toate acestea prin joacă.
Dansul reprezintă un comportament comunicațional, expresii comunicate prin mișcare sau “limbajul trupului”. Dansul este un instrument fizic sau un simbol al percepției asupra lumii și este de foarte ori mult mai explicit decât limbajul verbal atunci când intenționăm să ne exprimăm dorințele și nevoile. Cursurile de dansuri pentru copii sunt o modalitate excelentă de a-l ajuta pe copil să se exprime mai bine și asta datorită faptului că cele mai vechi forme de comunicare între doi indivizi sunt reprezentate de mișcări.
Socializarea
Tocmai pentru că muzica şi dansul implică joacă, copiii devin încurajaţi să se angajeze în grupuri de copii. Aţi observat cu câtă mândrie strigă: “Şi eu cunosc aceste cântecel, şi eu pot să dansez aşa!”? Şi imediat se alătură grupului, îşi împart între ei instrumentele, cooperează să iasă totul bine şi cât mai amuzant cu putinţă.
Pentru a se putea simți bine cu ceilalți, copilul trebuie să se simtă în primul rând confortabil cu propria-i lui persoană. Ei bine, muzica le dezvoltă respectul față de sine, fiind o modalitate extraordinară de a le crește încrederea în sine, arătându-le că se pot exprima (şi integra) printr-un mod acceptat și însușit de cei din jur: aceleași versuri, aceleași cântece, sentimente comune.
Muzica şi dansul crează legături între copii bazate nu doar pe plăcerea de a cânta şi dansa ci şi datorită moştenirii culturale şi a regiunii din care provin (ei sau părinţii lor). De altfel muzica şi dansul specific anumitor evenimente îi ajută să îşi însuşească un crez cultural şi valori (respect faţă de diversitate, faţă de tradiţiile altor culturi, faţă de frumosul creativ), ce îi vor urma toată viaţa.
Dezvoltarea emoţională și comunicare
Sentimentele sunt explorate cu ajutorul muzicii. “Nu mi-e frică de Bau Bau” de exemplu, este un cântecel prin care copii învaţă cum să îşi controleze frica. Cântecele ce au drept subiect felicitările de ziua mamei, dragostea faţă de părinţi sau iubirea faţă de animale, îi ajută să îşi exprime sentimentele şi ataşamentul faţă de cei dragi din viaţa lor.
Dansul aduce după sine starea de bine, de joc, de descătușare a imaginației. Acest fapt are implicații atât în ceea ce privește echilibrul interior al dansatorului, prin schimbarea percepției asupra problemelor și îndepărtarea stereotipurilor și blocajelor, ajutând la rezolvarea conflictelor interne, cât și în ceea ce privește relația celui care dansează cu ceilalți, prin dans se accentuează starea de deschidere și încredere, ajutând la exprimarea sentimentelor. Iar dacă cel mic reușește să exprime trăiri sufletești prin intermediul dansului atunci el va putea comunica mai bine cu un interlocutor atât prin intermediul cuvintelor cât și prin limbajul trupului, care este un aspect important într-o comunicare.
Pe măsură ce copii vor crește, vor începe să își dezvolte preferințe față de anumite genuri muzicale. Muzica va deveni o parte din identitatea lui în perioada adolescenței. De altfel, toți avem anumite cântece favorite cu care ne identificăm. Acestea pot exprima un sentiment pe care îl avem sau pot readuce în memorie momente plăcute pe care le-am avut în trecut. Muzica este o exprimare a sentimentelor, iar versurile sunt exprimări ale gândurilor lui. Fii la curent cu muzica pe care copilul tău o ascultă, întreabă-l de ce un anumit cântec este important pentru el, care sunt versurile și expresiile favorite. Astfel, vei avea parte de o nouă linie de comunicare cu copilul tău și veți putea nu doar să găsiți interese comune ci și anumite perspective asupra voastră pe care în mod normal nu le-ați putea avea.
Încurajează cititul
Şi nu doar pentru a învăţa noi versuri şi cântecele. Muzica îi ajută să înţeleagă limbajul, de altfel pentru a putea citi copilul trebuie să înţeleagă cuvintele şi semnificaţiile lor. Experimentând cu ritmul, cuvintele, tempo-ul şi linia melodică învaţă să citească cu intonaţie, să fie buni oratori, să atragă atenţia şi să se exprime clar şi plăcut. Şi un lucru pe care poate mulţi îl uită: îi învaţă să asculte şi să facă legătura între cuvintele vorbite şi cele scrise, ceea ce îi va ajuta foarte mult în anii de şcoală ce vor urma.
Abilităţile matematice și gândirea abstractă
Poate părea un pic surprinzător, însă muzica şi dansul ajută la dezvoltarea abilităţilor numerice. Ritmul muzicii sau paşii de dans, în fond, se reduc la matrici, la modele repetitive, exact aceleaşi lucruri ce stau la baza matematicii. Copiii învaţă să numere cu ajutorul muzicii şi dansului, învaţă despre mărime, formă şi volum.
Ce face un începător atunci când învaţă să danseze vals? Numără paşii: 1, 2, 3, 1, 2, 3, … în ritmul muzicii. Deci mişcările specifice valsului sunt reprezentate mental de un şir de numere ale cărui elemente se repetă din 3 în 3. De obicei, mişcările mai accentuate sunt cele care cad pe timpii accentuaţi ai muzicii. Pe măsură ce aprofundează arta dansului, copiii vor învăța că traiectoriile descrise de pe podea formează figuri geometrice complexe.
Așa cum am spus, melodia, este definită prin modele de tonuri dar și prin relaţia reciprocă a sunetelor care o compun. Aceasta este explicaţia pentru care trăsătura cea mai importantă a unei melodii nu este înălţimea absolută a sunetelor constituente (notele exacte), ci relaţionarea dintre ele. Ascultătorii recunosc uşor o melodie transpusă, dacă conturul melodiei nu a fost alterat. Din punct de vedere psihologic, recunoaşterea melodiei se explică prin formarea unei reprezentări abstracte a melodiei, invariantă la înălţime, intensitate și tonuri. De exemplu, melc melc codobelc, cântecul format din două note (sol, mi, sol sol, mi, sol sol, mi mi, sol sol mi, poate fi ușor recunoscut prin orice alte combinații de note ale solfegiului (si cu sol de exemplu).
Dezvoltarea cognitivă
Deşi au fost câteva studii ce au arătat că dacă, începând cu primii ani, copiii ascultă muzica clasică aceştia vor avea un potenţial de a învăţa mai mare, creându-şi aşa numitul efect Mozart, aceste studii, inclusiv marketingul agresiv al companiei Baby Einstein care promova ideea că doar apăsând pe un buton o mămică poate ajuta la creșterea inteligenței copilului lor, acestea au fost contrazise de către Shonkoff şi Phillips, în anul 2000, arătând că nu există nicio dovadă reală care să susţină legătura între muzica clasică în primii ani şi succesul la şcoală sau creşterea ulterioară a nivelului de inteligenţă (IQ). Însă nu a putut fi contrazisă legătura între dezvoltarea creierului şi implicarea activă (să creezi, să cânţi, nu doar să asculţi) în muzică. Prin versurile muzicii, prin morala și învățăturile cântecelor, copiilor li se induce dezvoltarea abilității de a gândi în ansamblu, de a observa relația dintre cauză și efect, dintre parte și întreg și de a putea gândi astfel în perspectivă.
În dezvoltarea cortexului este mai important numărul conexiunilor decât cel al neuronilor, iar conexiunile se formează în urma stimulării senzoriale. O stimulare auditivă bogată la vârste fragede poate facilita formarea reţelelor neuronale. Cu cât conexiunile formate sunt mai bogate, mai diverse, cu atât prelucrările pot acoperi o gamă mai largă de informaţii, forme de organizare mai complexe ale acestor informaţii, esenţiale în dezvoltarea cognitivă.
Un joc simplu, prin care copilul trebuie să ghicească ce melodie fredonezi sau al cărei ritm îl baţi, îl va încuraja să asculte, să caute în memorie, să analizeze, să găsească un răspuns şi să rezolve astfel “problema”. În fapt, acest mecanism al gândirii va sta la baza activităţilor şi experienţelor viitoare la şcoală sau în viaţa de adult.
Muzica are efect terapeutic
Știm asta încă de pe vremea lui Platon şi Aristotel. În plus, muzica relaxantă poate chiar diminua efectele anxietăţii una din caracteristicile ADHD-ului. În plus, nu este un secret pentru nimeni că tempo-ul cântecelor de adormit copiii se aseamănă, indiferent din ce zonă a lumii provine. Şi asta pentru că tempo-ul acestor cântece este similar cu tempo-ul bătăilor de inimă. Cântecele pentru adormit copiii ajută bebelușii să se calmeze și să se simtă în siguranță înainte de a adormi. Când le cântăm, le transmitem și îi hrănim cu toată dragostea noastră, ajutându-i să își dezvolte ritualul sănătos de a dormi liniștiți singuri. Iar dacă se trezesc noaptea pentru că au avut un coșmar, un cântec de leagăn, un dans cu bebelușul în brațe face minuni asupra relației voastre.
Câteva sfaturi
Cântă-i bebeluşului încă dinainte de a se naşte. Sunetele înalte, accentele, ritmul şi muzica, ajung la bebeluşul din burtica mamei fără distorsiuni semnificative. Vocea mamei este deosebit de puternică deoarece este transmisă către uter chiar prin corpul ei, ajungând la bebeluş într-o formă mai puternică (şi mai personală) decât sunetele exterioare. Percepţia muzicală sau influenţa stimulilor muzicali începe să se exercite încă dinaintea naşterii. Datele prezentate de Blum (Human proto-development: Very early auditory stimulation) indică efectele pozitive evidente ale ascultării muzicii înainte de naştere asupra dezvoltării perceptive şi motrice ulterioare.
Cumpără-i micuţului diverse jucării muzicale. Învaţă-l să bată ritmul şi cumpără-i un instrument muzical doar al lui: un xilofon, un pian de jucărie sau o muzicuţă. Persoanele care studiază muzica au o gândire complexă, care îi ajută în cariera lor, oricare ar fi aceasta. De regulă, copiii aleg pianul ca primul instrument pentru studiul muzicii. Multitudinea de ritmuri, sunete şi tonuri îi vor impulsiona creierul să se dezvolte.
Deşi există o multitudine de efecte benefice atunci când copilul ascultă muzică, asta nu înseamnă că muzica trebuie să fie fundalul sonor al întregii zile. Copilul are nevoie și de perioade în care să sedimenteze informațiile și de perioade în care trebuie să își audă vocea (inclusiv cea interioară). Muzica trebuie să trezească atenția, să stimuleze simțurile, și nu să ajungă un element de fundal care în cele din urmă va ajunge să fie ignorat.
