Foarte de curând, într-o seară, am avut chef de ceva dulce. Şi cum era târziu şi nu mai îmi venea să mai ies, m-am gândit: ce-ar fi să “mijotez” repede ceva? Adică să îmi folosesc mânuţele şi imaginaţia. Aşa că am verificat frigiderul şi dulapul din bucătărie şi m-am pus pe treabă. Prepararea a durat fix 20 de minute, şi asta aşa pentru că am lucrat într-un ritm relaxat.
Recunosc, nu sunt o gospodină, sunt mereu pe alergatură şi în bucătăria mea petrec foarte puţin timp, însă îmi place să mănânc bine şi frumos. Am respect pentru ceea ce pregătesc şi îmi place să pun suflet şi să iasă bine şi gustos ce fac.
Aşa că am pornit cuptorul, am luat repede 2 ouă draguţe, am pus ½ de cană de zahăr peste ele, am presărat maxim o jumătate de pliculeţ de praf de copt, am aruncat jumătate de pachet de unt şi am prăfuit cu o cană de făină pe deasupra, picurând apoi esenţa de vanilie. Câteva ingrediente simple, uşor de reţinut. Totul a fost mişeleşte pisat cu arma mea imbatabilă în această operaţiune – blenderul. A ieşit un aluat cam de chec, poate un pic mai consistent, pe care l-am amestecat cu bucăţele de ciocolată tocate mărunt, aluat pus apoi cu lingura în formele rotunde de cup-cake, în care aşezasem cu grijă hârtiuţe plisate precum fustiţele de pionier.
Am presărat ciocolata răzuită şi le-am pus la crescut in cuptorul încins cam pe la 180 de grade celsius. Nici prea sus, nici prea jos, suficient cât să crească precum copii în grădiniţă şi să se bronzeze cum ne bronzam noi la malul marii când eram mici. Adică până căpătam un pic de culoare, fără a ne arde.
Am aşteptat cuminte timp de 25 de minute, vreme în care m-am desfătat cu mireasma care umplea întreaga casă, şi probabil, mai răzbătea şi pe la vecini. Chiar, ce-ar fi să sune la uşă vreo vecină să mă întrebe ce prepar, că tare bine mai miroase? Aş invita-o frumos la o ceaşcă de ceai cu o prăjiturică alături, pentru că, dacă ai musafiri, brioşele merg excelent cu cafea, lapte, ceai, ciocolată calde. Cum încă este iarnă, şi zilele însorite cu temperaturi prietenoase par încă departe, relaxarea şi plăcerea pe care o oferă orice băutură aburindă nu se compară cu nimic.
Uite tot povestind, cuminţelele au şi crescut grăsuţe scoţând căpuşorul afară din forme, precum puii din ou. “Iar ai făcut pufoşenii!” Exclamă o voce umplută cu zâmbet. Abia aştept să se răcească un pic şi le pun frumos pe o farfurioară şi le servesc aşa cum povesteam mai sus: cu o cană de ceai în care am pus o felie rotundă de portocală. Ştiu, mama punea lămâie, dar este aşa aparte gustul de ceai cu portocală!
Au ieşit în total 12 gălbioare stilizate cu ciocolată rasă, parcă ar fi pictate de însuşi Van Gogh. Degustam câte una şi, mă gândesc să mai bucur şi pe alţii şi să le îndulcesc dimineaţa, aşa că iau câteva cu mine şi împart colegilor. Cafeaua amăruie le temperează un pic gustul dulce iar rezultatul este o dimineaţă plină de bună dispoziţie şi zâmbet, aproape de vacanţă, în faţa unui monitor plin cu e-mail-uri! Şi când te gândeşti că este o prajitură atât de simplu de făcut, această invenţie englezească atestată prima dată undeva în secolul al 18-lea!
Brioşa, aş putea-o numi prăjitura nerăbdătorilor, pentru că, forma mică determină o coacere mult mai rapidă decât a oricărei prăjituri ce se naşte în cuptor. Şi evident variaţiile sunt aproape infinite, putând adăuga migdale, nucă, fructe confiate, ciocolată şi multe altele. Aşadar, daţi fuga la cel mai apropiat supermarket, cumpăraţi tava potrivită şi sunt convinsă că ingredientele necesare (amintite mai sus) sigur le aveţi în casă.
Sa recapitulăm, ce aveţi nevoie pentru a face brioşe:
- o tavă cu forme rotunde încorporate;
- blender (daca nu aveţi blender puteţi folosi mixerul dar topiţi untul înainte de încorporare);
- hârtiuţe pentru tapetat formele;
- 1 cană de faină şi ½ de cană de zahar;
- ½ de pachet de unt, 2 ouă;
- praf de cop (jumătate de pachet);
- esenţă;
- la alegere pentru umplutură: ciocolată, stafide, alune, migdale, fructe confiate etc.;
- timp de preparare: aprox. 20 de minute, coacere 25 minute;
- dificulate: redusă;
Spor la bucătărit şi poftă bună la “pufoşenii”!
Aura ( http://agrasu.blogspot.com/ )
