Procesul de îmbunătăţire a abilităţilor memoriei copiilor ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă, iar acest proces timpuriu va avea un impact major pe toată perioada vieţii lui. Fiind capabil să-și amintească cu ușurință informații, detalii sau numele oamenilor pe care i-au cunoscut pentru puţine momente pot ajuta un copil sau adult să aibă un succes mai mare atât în mediul academic, la şcoală, cât şi în profesia pe care o va alege.
Cum funcţionează memoria copiilor?
S-a crezut iniţial că există un deficit la nivelul memoriei de lucru a copiilor preşcolari. Mai recent însă s-a arătat că pentru materiale „potrivite“ copilului – adică bazei sale de cunoştinţe – capacitatea memoriei de lucru creşte. Pe de altă parte, s-a considerat că nu putem vorbi de metacogniţie sau metamemorie (cunoştinţe despre strategii de memorare şi de utilizare a acestora) la această vârstă. S-a dovedit însă că pur şi simplu copiii de 3 ani nu îşi dau seama că li se cere să memoreze ceva şi apoi să redea, pe când cei de 6 ani înţeleg ce anume dorim de la ei.
Există experimente care demonstrează că intenţia de memorare apare la cei mici dacă ştim să le solicităm acest lucru. Într-un astfel de experiments-a ascuns un căţel de jucărie sub o cutie (pe masă fiind mai multe cutii) şi s-a urmărit ce comportamente sunt puse în valoare spontan de copil pentru a „memora“ unde e căţelul. Au apărut mai multe strategii: unii au fixat insistent cutia, alţii au delimitat-o de celelalte (trăgând-o spre ei), iar alţii chiar ţinut mâna pe cutie. Cei care au apelat la aceste strategii mnezice au avut performanţe mai bune, ceea ce arată că atunci când copiii sunt motivaţi să-şi amintească un anumit lucru, chiar vor depune efort în acest sens.
În alt experiment, copilului i s-a făcut o poză, iar apoi s-a ascuns aparatul (sub ochii lui). Nu numai că acesta a ţinut minte unde este aparatul, dar dacă s-au făcut poze în mai multe locaţii, copilul a început să caute în cea din urmă locaţie, trecând apoi la celelalte. Copiii au dovedit deci o logică a căutării, chiar dacă nu toţi au avut aceleaşi performanţe. Concluzia este că există metamemorie, dar e limitată la situaţii familiare, contexte specifice şi e folosită totuşi inconsistent de către cei mai mici de 6 ani. Strategiile celor mai mari de 6 ani sunt folosite sistematic. Memoria preşcolarului se caracterizează prin efortul continuu de organizare şi dezvoltare. În adolescenţa timpurie, copiii încep să utilizeze repetiția organizată, prin care elementele şi informaţiile nu doar că sunt pur şi simplu păstrate în memorie, ci sunt procesat mai profund, folosind diferit strategii de categorisire şi sortare din ce în ce mai complexe.
Deşi se consideră, în general, că memoria preşcolarului este mai puţin performantă, recunoaşterea însă, este mai bună decât reactualizarea informaţiei. Astfel, perioada latentă a recunoaşterii la copil de 3 ani este de câteva luni, dar la 4 ani atinge 1 an, iar la 6 ani durează 1 ½ – 2 ani. Dacă recunoaşterea cunoaşte un ritm accelerat, în schimb reactualizarea (intervalul maxim de timp în care un material perceput poate fi reprodus) creşte mai încet. La 3 ani reactualizarea este de câteva săptămâni, la 4 ani de câteva luni. La copii sub vârsta de 4 ani, capacitatea de stocare a memoriei este limitată de capacitatea de înţelegere a proceselor complexe, pe măsură ce copilul creşte însă, din ce în ce mai puţină putere de procesare are nevoie, iar “spaţiul” alocat memoriei creşte substanţial.
Cum puteţi dezvolta memoria copilului?
Numeroşi psihologi au demonstrat că memoria este mai activă în joc. Copilul, în acest caz, intuieşte cerinţa fixării şi păstrării sarcinilor care i se trasează. Încurajați-vă copiii să îşi îmbunătățească memoria prin utilizarea jocurilor și tehnicilor de testare a memoriei.
Introduceţi în activitatea copilului, diferite jocuri de dezvoltare şi tehnici de testare a memoriei, perioade scurte de 3-4 ori pe săptămână ar trebui să fie suficiente. Nu alegeţi perioadele acestor activităţi seara înainte de culcare, imediat după şcoală sau înaintea unui eveniment important, permiteţi-i să se relaxeze şi să îşi pregătească mintea pentru această activitate. Oferiţi-i program de somn suficient şi un regim alimentar adecvat şi sănătos. Abilitățile memoriei sunt strâns legate de un somn adecvat și de nutriția completă şi sănătoasă.
Puneţi-i la dispoziţie un mediu adecvat. Opriți televizorul și alte sunete de fundal. Selectați subiectele din diferite domenii pentru practica abilităţilor de memorie, cum ar fi matematica, ortografia, vocabularul, geografia, istoria, muzica sau o limbă străina. Aceste subiecte ar trebui să fie apropiate de cele pe care le învaţă în şcoală pentru a fi totodată şi practice. De exemplu, în cazul în care acesta are un test de geografie în fiecare vineri, atunci puteţi alege subiecte din această materie marţea şi joia, de exemplu jocuri cu capitalele lumii.
Încercați diferite formate pentru testele de memorie, folosiţi-vă de cd-uri de muzică, dvd-uri cu imagini, cartonaşe pentru întrebări şi răspunsuri. Fiţi creativ pentru a îl ţine interesat şi focusat. Nu uitaţi, şi memoria se învaţă tot prin joacă. În cazul în care observaţi că unele informaţii nu le poate asimila uşor, atunci intercalaţi-le cu informaţii mai familiare, mai uşoare.
Stabiliţi obiective pentru îmbunătățirea memoriei și de a recompensa copilul dumneavoastră atunci când el se descurcă bine. Copiii simt că realizează mai mult dacă simt că şi munca lor este răsplătită. Recompensa nu trebuie să fie un cadou sau în bani; unii copii se simt recompensați în cazul în care li se spune cât de buni sunt sau în cazul în care ajung să-și petreacă mai mult timp a face o activitate distractiva cu părinții lor. Lăudaţi-l de fiecare dată când aveţi ocazia.
Despre memoria adulţilor am scris aici: Îmbunătăţeşte-ţi memoria.
Surse: Proiectul pentru Reforma Educatiei, Wikipedia, EHow
