Astmul bronsic la copil

Care sunt cauzele astmului ?

Cauzele astmului bronşic nu se cunosc deocamdată pe deplin, dar se ştie că sunt implicaţi:

– factori genetici predispozanţi (copiii care au rude cu astm bronşic sau alte boli alergice – rinită alergică, dermatită atopică, alergii alimentare sau la medicamente – au risc crescut de a dezvolta astm bronşic);

– alţi factori (de exemplu prematuritatea);

– factorii de mediu care pot acţiona şi ca triggeri (fum, poluare, infecţii etc.).

Factorii agravanţi ai astmului bronşic sunt infecţiile respiratorii repetate, expunerea la factorii nocivi din mediu (frig, ceaţă, fum, poluare etc.), bolile asociate (cardiace, pulmonare, osteomusculare, neurologice, digestive) şi chiar obezitatea.

Triggerii pot fi controlaţi, prin evitarea acumulării de praf în locuinţă (curăţenia nu se face în prezenţa bolnavului pentru a nu-l expune la praful mobilizat, se folosesc aspiratoare cu filtre pentru a evita ridicarea prafului în atmosferă). Locuinţa trebuie aerisită frecvent, se vor evita covoarele, draperiile, tapiţeriile şi lenjeriile care favorizează acumularea de praf (se vor folosi lenjerii antiacarieni, detergenţi antiacarieni, lenjeria se spală săptămânal). Se va evita fumul de ţigară sau fumul provenit din alte arderi (aragaz, sobă, lumânări etc., se va evita inhalarea de parfum, spray, odorizante, insecticide, vopsele etc., se vor evita pe cât posibil infecţiile respiratorii (prin evitarea locurilor cu aglomeraţii umane). În caz de alergie dovedită se va evita contactul cu animalele, alimentele şi medicamentele suspectate. Se va elimina mucegaiul din locuinţă (igrasie, plante, alimente etc.) şi se va face dezinsecţie periodică (nu în prezenţa pacientului). În plus, se va evita efortul fizic excesiv şi zonele cu aer încărcat de polen (parcuri, grădini, lanuri de cereale etc.).

Ce sunt acarienii ?

Acarienii sunt insecte microscopice (cu dimensiuni de un sfert de milimetru), înrudite cu păienjenii, care trăiesc în praful de casă şi se hrănesc cu celule moarte provenite din pielea omului sau a animalelor. Aşadar, acarienii se găsesc în număr mare în perne, pilote, pleduri, saltele, tapiţerii, covoare, culcuşul animalelor de casă. Fiind de dimensiuni reduse, se inhalează o dată cu praful şi pot declanşa crize de astm la persoanele alergice. Modalităţi de reducere a acarienilor din locuinţă: aerisirea locuinţei, ştergerea frecventă a prafului, eliminarea covoarelor, spălarea săptămânală a lenjeriei de pat la temperaturi ridicate, evitarea mobilierului cu tapiţerie textil, folosirea lenjeriei antiacarieni, folosirea spray-uri antiacarieni, mutarea culcuşului animalelor de companie din camera de dormit.

Care sunt simptomele care apar în astmul bronşic ?

Respiraţia şuierătoare (wheezing-ul), este zgomotul asemănător fluieratului, care apare când aerul este scos din plămâni (expirat).

Dispneea sau dificultatea în respiraţie, uneori cu respiraţie scurtată, însoţită de oboseală la eforturi mai mici decât de obicei.

Senzaţia de lipsă de aer sau senzaţie de sufocare, uneori cu senzaţie de constrictie toracică.

Crizele de astm bronşic

Criza de astm bronşic se poate recunoaşte prin prezenţa de: tuse frecventă, wheezing intens, senzaţie de sufocare, respiraţie frecventă sau zgomotoasă şi dificilă, evidenţierea coastelor în timpul respiraţiei, degete şi / sau buze cianotice (albastre), oboseală la eforturi mici.

Efectuaţi tratamentul prescris pentru astfel de situaţii de către medicul care monitorizează astmul bronşic al copilului dumneavoastră. În cazul în care starea copilului nu se ameliorează, luaţi legătură cu medicul care îl monitorizează pe copil sau vă prezentaţi de urgenţă la camera de gardă !!!

Diagnosticul de astm bronşic este stabilit de către medicul pediatru, alergolog sau pneumolog pe baza următoarelor elemente: istoricul bolii, examenul clinic, investigaţii specifice (radiografie, probe funcţionale respiratorii, teste alergologice şi alte investigaţii), investigaţii necesare pentru excluderea altor afecţiuni.

Obiectivul tratamentului astmului bronşic = astmul bronşic bine controlat, mai exact fără internări în spital, fară tulburări de somn datorate astmului, cât mai puţine consultaţii la camera de gardă, fără absenţe la şcoală, fară necesar de tratament bronhodilatator, participarea normală la activităţile zilnice, inclusiv sportive.

Care este planul de acţiune aplicat la domiciliu pentru copilul astmatic ?

1. cunoaşterea simptomelor relevante ale bolii şi completarea zilnică a fisei de monitorizare;
2. evitarea triggerilor (factorilor care declanşează simptomele astmului bronşic sau le înrăutăţesc);
3. utilizarea corectă a tratamentului medicamentos;
4. control medical periodic.

Ce este peak-flow-metrul ?

Peak-flow-metrul măsoară volumul de aer ce iese din plămâni la un expir rapid şi forţat (debitul expirator de vârf sau PEF) şi se măsoară în litri/minut. Este o metodă simplă prin care se măsoară cât de bine circulă aerul în plămânii copilului cu astm bronşic. Valoarea PEF scade când aerul nu mai pătrunde normal în căile respiratorii. Scăderea de peste 20% ale PEF se corelează cu înrăutăţirea astmului (adică, se intensifică inflamaţia mucoasei bronşice şi aerul nu mai pătrunde bine în plămâni). PEF (debitului expirator maximal) se determină cu ajutorul Peak-flow-metrului. Acesta este un dispozitiv portabil ce ajută la monitorizarea astmului bronşic la domiciliu.

Peak-flow-metroul, se utilizează astfel: Stai în picioare sau şezând şi asigură-te că indicatorul (cursorul) este la zero (dacă nu, poziţionează cursorul cu mâna la zero). Inspiră cât mai profund, pune piesa bucală în gură şi strânge bine buzele în jurul ei, expiră repede şi forţat, dintr-o singură suflare, notează valoarea indicată de aparat şi repetă de încă două ori, trebuie măsurat în total de trei ori şi se notează cea mai mare valoare din cele 3. Se măsoară PEF de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, la aceeaşi oră, înainte de a lua medicaţia. Se determină valoarea personală PEF cea mai bună (medicul va preciza care este valoarea cea mai bună pentru PEF). Valoarea PEF se corelează cu simptomele de astm. Scăderea PEF indică obstrucţia în căile aeriene şi  poate preceda cu ore sau chiar zile apariţia simptomelor crizei de  astm. Folosirea acestui dispozitiv ne ajută să prevenim agravarea astmului. La acest semnal de avertizare poţi preveni apariţia crizei de astm dacă iei medicaţia recomandată sau te prezinţi la medic (depinde de cât de mult scade PEF).

Prin urmare, poţi ţine sub control astmul dacă măsori zilnic PEF, notezi în jurnal şi urmezi recomandările in funcţie de zona în care se află valoarea PEF (verde, galben, roşu). Medicul îţi va indica pentru valorile PEF 3 zone: Zona Verde (PEF se află între 80%-100% din cel mai bun PEF personal) indică control bun al astmului, fără risc de simptome. Se menţine medicaţia aşa cum este. Zona Galbenă (PEF se află între 50%-79% din cel mai bun PEF personal) necesită acţiune din partea ta pentru a reveni la controlul astmului (creşterea de medicaţie, vizită la doctor, după cum este indicat în planul de acţiune pentru astm). Zona Roşie (eşti sub 50% din cel mai bun PEF personal) semnifică urgenţă medicală şi trebuie să te prezinţi imediat la doctor! în această zonă eşti la risc de criză severă cu sufocare.

Care este tratamentul astmului?

1. tratamentul exacerbărilor (“crizelor”): bronhodilatatoare cu acţiune de scurta durata (salbutamol, ipratropiu);
2. tratament de întretinere si control al astmului bronşic (corect administrat previne apariţia crizelor):
3. antiinflamatoare corticosteroidiene inhalatorii si/sau sistemice (Fluticazonă, Prednison, Dexametazonă, Hidrocortizon, Metilprednisolon);
4. bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (salmeterol, formoterol) în combinaţie cu corticoterapie inhalatorie;
5. antileucotriene (montelukast, zafirlukast) ;
6. stabilizatori ai membranelor mastocitelor (cromoglicaţi);
7. inhibitori ai fosfodiesterazei (teofilină).

Principala cale de administrare este calea inhalatone care asigură concentrarea medicamentului în organul ţintă (plămâni şi bronhii) şi reducerea la minimum a efectelor adverse ale medicamentelor.

Dispozitive pentru administrarea medicaţiei inhalatorii în cazul astmului

Inhaler-ul

Este un dispozitiv presurizat ce asigură administrarea de medicamente sub formă de spray. Medicamentele condiţionate sub formă de inhaler se pot administra: direct cu dispozitivul presurizat, fie fixând între buze piesa bucală, fie la distanţa de 2-5 cm de gură sau cu ajutorul unui spacer (baby-haller, optichamber) = dispozitiv ce ajută la o mai bună administrare a medicatiei condiţionate ca inhaler.

Utilizarea inhaler-ului cu spacer şi mască facială (recomandat copiilor mici) este următoarea: Se agită flaconul, se scoate capacul şi se eliberează o primă doză în aer, dacă inhaler-ul este nefolosit de mai mult de 24 ore sau este un flacon neînceput (o doza = un puf). Se ataşează inhaler-ul la spacer cu recipientul orientat în sus şi se fixează spacerul cu o măscuţă adecvată vârstei copilului, astfel încât să acopere bine nasul şi gura acestuia. Administrează prima doză în timp ce se inspiră lent şi adânc, se efectuează 4-6 respiraţii înainte de a administra doza următoare. Se curăţă dispozitivele după administrare conform instrucţiunilor, după administrare se curăţă tegumentul regiunii acoperite de măscuţă.

Modul de utilizare a inhaler-ului cu spacer şi piesă bucală (recomandat copiilor mai mari, care ştiu să respire pe gură) : se agită flaconul, se scoate capacul şi se eliberează o primă doză în aer, dacă inhaler-ul este nefolosit de mai mult de 24 ore sau este un flacon neînceput, se aşează inhalerul la spacer cu recipientul orientat în sus, se fixează piesa bucală a spacer-ului între buzele copilului şi se pensează nasul cu degetele sau cu o clemă adecvată. Se administrează prima doză în timp ce se inspiră lent şi adânc pe gură, se efectuează 4-6 respiraţii înainte de a administra încă o doză. Se curăţă dispozitivele după administrare conform instruc­ţiunilor, iar după administrare se clăteşte bine gura cu apă.

Modul de utilizare a inhaler-ului fără spacer, (recomandat copiilor mai mari): Se agită flaconul, se scoate capacul şi se eliberează prima doză în aer, dacă inhaler-ul este nefolosit de mai mult de 24 ore sau este un flacon neînceput, se fixează inhaler-ul cu piesa bucală între buzele copilului cu recipientul orientat în sus, pentru corticosteroizii inhalatori se recomandă administrarea utilizând tehnica “cu gura deschisă”, plasând flaconul cu piesa bucală în dreptul gurii deschise la o distanţă de 2-5 cm, flaconul fiind orientat în sus. Administrează prima doză în timp ce copilul inspiră lent şi adânc pe gură. După administrarea fiecărei doze, se ţine aerul în piept timp de 10 secunde. Se efectuează 4-6 respiraţii înainte de a administra un nou puff. La final se curăţă dispozitivele după administrare conform instrucţiunilor şi se clăteşte energic cavitatea bucală cu apă.

 

Inhalerul cu pulbere (Turbuhaler, Diskhaler)

Turbuhaler-ul este un dispozitiv ce conţine pulbere inhalatorie care este adusă în camera de inhalare în cantitate fixă (doză). Se încarcă turbuhaler-ul cu o doză prin rotirea mânerului la maxim şi revenirea la poziţia iniţială. Se plasează piesa bucală între dinţi, se apropie buzele şi se inspiră profund pe gură.

Diskhaler, dispozitiv în interiorul căruia se află un disc compartimentat ce conţine medicamentul antiastmatic sub formă de praf, acoperit cu staniol. Medicamentul din fiecare compartiment constituie doza care se eliberează prin perforarea ambalajului (staniolului). în timpul inspiraţiei profunde, pulberea pătrunde în căile respiratorii.

 

Nebulizatorul sau aparatul de aerosoli

Nebulizatoare de calitate

Este un dispozitiv ce asigură transformarea medicamentului din stare lichidă în stare de vapori ce urmează a fi inhalaţi. Se utilizează astfel: se introduc substanţele prescrise de medic în rezervorul nebulizatorului (cuva aparatului), se plasează copilul în poziţie verticală pentru o mai bună inhalare. Se aplică masca facială adecvată vârstei copilului astfel încât să acopere bine gura şi nasul acestuia. Se porneşte aparatul şi se aşteaptă ca toată substanţa lichidă să fie transformată în vapori înainte de a opri aparatul. La final, se curăţă aparatul conform instrucţiunilor.

 

De reţinut

1. mergi la medic atunci când copilul tău are simptome sugestive pentru astm bronşic;
2. respectă indicaţiile medicului legate de investigaţiile ce trebuie efectuate si tratamentul ce trebuie urmat;
3. modifică stilul de viaţă (atunci când este cazul);
4. trebuie să ai tot timpul la îndemână medicamentele necesare tratamentului crizei de astm;
5. ai grijă să-ţi înnoieşti la timp provizia de medicamente de întreţinere;
6. foloseşte corect, conform indicaţiilor, dispozitivele de administrare a medicaţiei;
7. când apare criza de astm, administrează tratamentul prescris de medic pentru astfel de situaţii; dacă criza nu cedează, mergi lu spital;
8. efectuează evaluările periodice conform programului stabilit de medic.