La început de drum (sănătate)

Este foarte important, pentru primii ani din viaţa copilului, ca părinţii să cunoască caracteristicile dezvoltării fizice şi psihice normale pentru fiecare an din viaţa lui şi să ştie cum să-l îngrijească pentru a-i asigura dezvoltarea normală şi evoluţia lui armonioasă. Necunoaşterea, neglijarea exigenţelor de îngrijire şi creştere a copiilor de vârstă mică pot avea repercusiuni asupra dezvoltării de mai târziu a copilului, cu riscul de a nu mai putea fi depăşite vreodată.

Carenţele în alimentaţie, programul inadecvat de activitate şi somn, lipsa stimulării senzoriale şi cognitive încetinesc dezvoltarea psihică şi fizică a copilului şi pot duce la apariţia unor disfuncţii organice sau cognitive care uneori cu greu mai pot fi recuperate. Viitorii părinţi trebuie să cunoască caracteristicile de bază ale dezvoltării copilului, pentru a şti ce este normal pentru fiecare perioadă de vârstă şi ce trebuie să facă pentru a-i stimula procesul de dezvoltare potrivit potenţialului maxim al copilului lor. Dezvoltarea fizică normală a copilului în primii ani de viaţa asigură sănătatea copilului şi evoluţia lui normală pe toate planurile.

Discomfortul fizic al copilului determină acumularea de frustrări şi manifestarea de reacţii agresive ale părinţilor, pe care uneori părinţii nu şi le pot explica. Cunoaşterea nevoilor copilului asigură rezolvarea multora dintre problemele cu care se confruntă părinţii, mai ales când copiii sunt foarte mici şi limbajul verbal încă nu este dezvoltat. Pe lângă cunoaşterea caracterisiticilor generale ale dezvoltarii copilului mic, părinţii trebuie să cunoască particularităţile copilului lor şi să adapteze cunoştinţele şi practicile generale la nevoile lui.

Mulţi părinţi greşesc din lipsă de informaţii, din teama de a interveni pentru a nu greşi sau din prea multă grijă. Principiile de bază trebuie respectate de părinţi pentru a asigura o dezvoltare normală, sănătoasă a copilului.

Este important să conştientizaţi cât de complexe sunt sarcinile pe care părinţii trebuie să le îndeplinească în privinţa creşterii şi îngrijirii copilului, încă de la naştere, şi cât de importantă este realizarea cu responsabilitate a acestor sarcini.

Ce trebuie să ştie un părinte ?

Pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă copilului său din punct de vedere fizic:

Alimentaţia, igiena şi îngrijirea copilului determină puternic dezvoltarea lui fizică normală, care diferă de la o perioadă la alta.

Creşterea intensă a sugarului depinde de numărul de ore de somn şi odihnă, precum şi de felul în care este hrănit (alăptat sau hrănit artificial).

Alăptarea este recomandată cel puţin 6 luni şi poate dura până la doi ani, alternând-o cu alimentaţia adecvată vârstei; există studii care indică faptul că imunitatea şi rezistenţa organismului este mai ridicată în cazul copiilor care au fost alăptăţi pentru o perioadă mai mare de timp; sănătatea şi alimentaţia mamei în timpul alăptării este crucială, precum şi echilibrul său emoţional.

Programul de hrănire la ore fixe se poate regla după 8-12 luni, până atunci copilul trebuie hrănit de fiecare dată când cere. Dorinţa de a mânca a copilului este strâns legată şi de modul în care este hrănit; este necesar un loc confortabil pentru copil, un ambient curat, plăcut, securizant şi cu câteva obiecte de joacă, fără tensiuni şi certuri. Alimentaţia copilului în primii ani de viaţă este foarte importantă pentru dezvoltarea lui. Produsele de tip snack-food oferite copiilor foarte mici, sunt foarte dăunătoare pentru organismul lor. Consecinţele acestui comportament al părinţilor se văd în creşterea numărului de copii alergici şi a celor cu probleme de obezitate.

Stimularea prin masaj a sugarilor, explorarea mediului prin mişcare (mersul de-a buşilea, sprijinul pentru a se se înălţa în picioare, ajutorul pentru a ajunge la obiecte care nu prezintă pericol, a le atinge şi a le apuca), contactul cu cât mai multe obiecte de forme, texturi şi culori diferite, practicarea mişcărilor ritmice şi a jocurilor în aer liber determină o dezvoltare armonioasă a copilului.

Caracteristici generale ale dezvoltării fizice a copilului

Părinţii trebuie să cunoască caracteristice generale ale dezvoltarii fizice a copilului.

Copilul se naşte cu 10 miliarde de celule nervoase.
Anumite microelemente, cum ar fi iodul şi zincul, sunt extrem de importante pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului.
Alăptarea îi protejează pe copii de boli deoarece anticorpii mamei sunt transmişi prin lapte.
Nutriţia deficitară diminuează rezistenţa copilului la boală.
Subnutriţia duce la letargie daunând interesului copilului pentru lumea din jurul lui.
Sugarii prematuri care au fost hrăniţi cu biberonul cu lapte de mamă s-au dezvoltat mai bine decât cei care au fost hrăniţi cu lapte adaptat.
Copiii care prezintă un nivel înalt de anxietate cronică secretă cantităţi mari de hormoni ai stresului, cortizoli, care dăunează exercitării capacităţilor cognitive şi funcţionării sistemului imunitar.
Copiii care beneficiază de masaj au un nivel scazut de cortizoli în urină, hormoni care ucid importante celule imunitare.
Cu cât este mai mare nivelul insulinei cu atât este mai eficientă absorbţia hranei, iar copiii cresc mai repede.
Presiunea masajului stimulează o parte a nervului cranian care activează tractul gastrointestinal, stimulâd producerea unor hormoni precum insulina.
Sugarii prematuri care au fost masaţi cu grijă de câteva ori în fiecare zi, în spital, au crescut în greutate mai repede, iar la încheierea primului an de viaţă erau mai dezvoltaţi din punct de vedere mental şi motor decât cei care nu au fost stimulaţi.
La 6 ani copilul are două treimi din creierul adultului şi are de 5-7 ori mai multe conexiuni între neuroni decât creierul unui copil de 18 luni sau a unui adult.
Creierul unui copil de 6-7 ani are o imensă capacitate de a realiza mii şi mii de conexiuni dendritice între neuroni. Acest potenţial de dezvoltare se finalizează în jurul vârstei de 10-11 ani, când copilul pierde cam 80% din acest volum de conexiuni neuronale.
Ceea ce nu dezvoltăm sau nu utilizăm, pierdem ca şi capacitate. O enzimă este eliberată în creier şi dizolvă toate căile neuronale slab mielinizate.

Îmbolnăvirea copiilor

Copiii sunt expuşi îmbolnăvirilor mult mai uşor decat adulţii. Ca să-i ferească pe copiii lor de îmbolnăviri, părinţii trebuie să acorde o grijă deosebită pentru:

igiena zilnică a copilului şi a mediului în care trăiesc membrii familiei (schimbarea scutecelor şi spălarea copilului, baia, aerisirea şi încălzirea camerei, spălarea/ fierberea vaselor care se folosesc pentru hrănirea copilului, spălarea mâinilor, curăţenia aşternuturilor copilului şi părinţilor).
igiena obiectelor cu care intră copilul în contact (mai ales de la 6 luni până la un an, când explorează obiectele din jur ducându-le la gură), cât şi igiena fizică.
evitarea vizitării copilului de către prea multe persoane (adulţi şi copii).
evitarea prezenţei animalelor în apropierea copilului.

Asigurarea asistenţei medicale copiilor

asistenţa medicală în perioada copilăriei mici este foarte importantă.
asigurarea asistenţei medicale a copilului este deopotrivă responsabilitatea părinţilor şi a statului.
majoritatea părinţilor manifestă o grijă foarte mare pentru sănătatea copiilor în primul an de viaţă, când este obligatorie vizita lunară la medic. Experienţa arată că în România atenţia acordată de către părinţi consultării periodice a medicului descreşte îndeosebi după vârsta de trei ani a copilului. Acesta este un comportament de risc al părinţilor, care poate să determine întârzieri în dezvoltatrea fizică şi psihică a copilului şi care, pentru a fi remediate, vor cere mai tarziu eforturi financiare, de timp şi de energie mult mai mari.
fiecare an al copilăriei constituie o treaptă în dezvoltarea fizică a copilului, care nu trebuie neglijată. Ritmul de dezvoltare diferă de la un copil la altul, iar părinţii au datoria să cunoască şi să satisfacă la timp şi pe deplin nevoile copilului lor. Cunoaşterea de către părinţi a caracteristicilor dezvoltării fizice a copilului le permite să-şi definească aşteptările în privinţa creşterii propriului copil, să aleagă modalităţile cele mai potrivite de stimulare a dezvoltării lui şi să identifice la timp eventualele probleme.
cunoaşterea de către părinţi a potenţialului fizic al copilului corespunzător vârstei acestuia, contribuie la dezvoltarea unor deprinderi de bază care conduc la câştigarea autonomiei copilului (să meargă singur, să mănânce singur, să se spele singur, să se îmbrace şi să se încalţe singur).

Observarea cu atenţie a copilului pe parcursul dezvoltării acestuia ajută părintele să cunoască mai bine semnificaţia reacţiilor acestuia (plânsul, starea de agitaţie, lipsa foamei, somnul neliniştit etc.) la diverşi factori care îi dăunează şi astfel să poată acţiona cu mai mare uşurinţă.

Educaţia viitorilor părinţi – Unicef şi Ministerul Educaţiei şi Învăţământului