Natura este unul dintre cele mai importante mijloace de educaţie şi de dezvoltare a copiilor. Aceştia încep de timpuriu să-şi manifeste interesul pentru fenomenele naturii. La această vârstă, procesul de cunoaştere este de tip emoţional. Fiecare copil de vârstă preşcolară este un micuţ cercetător care descoperă cu uimire lumea. De aceea este foarte important ca, împreună cu el, să faceţi regulat observaţii asupra naturii, să-l învăţaţi să observe şi să numească diverse fenomene ale naturii.
Plimbările sunt un prilej excelent pentru a familiariza copilul cu o întreagă serie de fenomene ale naturii. El trăieşte un sentiment de satisfacţie atunci când relaţionează cu natura şi află lucruri noi şi interesante. Familiarizaţi-l cu momente precum topirea zăpezii, înmugurirea arborilor, îngălbenirea frunzelor ori creşterea ierbii. Atrageţi-i atenţia asupra felului în care se formează ceaţa, ninsoarea, roua sau poleiul, fenomene naturale pe care copilul trebuie să le cunoască. Vorbiţi-i despre ele în momentul în care acestea chiar se desfăşoară, astfel încât copilul să le poată observa direct.
Totuşi, observarea în realitate a unor fenomene poate fi dificilă sau chiar periculoasă, de aceea trebuie să-i povestim copilului despre ele, să-i arătăm desene din carte. Copilul trebuie să fie în stare să recunoască fenomenele naturii după desene şi descrieri orale. Povestiţi-i copilului despre schimbările sezoniere care se produc în natură, despre succesiunea lor. Învăţaţi-l să deosebească şi să numească fenomene naturale (ger, arşiţă, vânt etc.).
Interesul pentru cunoaşterea obiectelor şi a fenomenelor naturii, perceperea sistematică a acestora, capacitatea de a folosi cunoştinţele pentru un comportament conştient în mediul natural reprezintă bazele educaţiei ecologice. De aceea, străduiţi-vă să dezvoltaţi spiritul de observaţie al copilului, deprindeţi-l să vadă frumosul din jur, formaţi-i o atitudine emoţională în relaţia cu natura. Demonstraţi-i, prin exemplul propriu, cum trebuie să interacţioneze omul cu natura, ce fel de atitudine trebuie să avem faţă de tot ceea ce este viu, cum să protejăm şi să îngrijim natura, ce înseamnă să fii eco.
Străduiţi-vă să-i citiţi cât mai mult şi să-i povestiţi copilului despre plante şi animale. Familiarizaţi-l cu denumirile şi cu aspectul plantelor din preajmă, învăţându-l să deosebească foioasele de răşinoase, să identifice câteva feluri de plante erbacee de pădure, de câmp, de grădină, câteva specii de cereale, de legume şi de fructe.
Atrageţi-i copilului atenţia asupra plantelor de interior. Povestiţi-i despre structura plantei şi despre funcţiile unora dintre părţile componente. Explicaţi-i că rădăcinile absorb apa şi substanţele nutritive, care se transmit prin tulpină şi ramuri spre frunze, flori şi fructe, iar frunzele absorb şi lumina.
Dacă aveţi acasă plante de interior, deprindeţi copilul să le îngrijească. El trebuie să ştie că pentru creşterea unei plante e nevoie de lumină, apă, de căldură şi de un sol fertil. îngrijind plantele, observând creşterea lor, copilul îşi dezvoltă curiozitatea şi interesul pentru natură, învaţă să aibă o atitudine grijulie faţă de plante.
Povestiţi-i copilului cât mai mult despre animale. Arătaţi-i cât de diversă este fauna, duceţi-vă cu el la grădina zoologică, cultivaţi-i dragostea faţă de animale.
O condiţie necesară pentru a cultiva atitudinea atentă faţă de natură a copilului este ca el să conştientizeze faptul că face el însuşi parte din natura vie.
Să îi învăţăm despre natură nu este doar un lucru simpatic sau trendy, este un lucru responsabil şi vital în ceea ce priveşte viitorul copiilor noştri şi lumea în care vor trăi aceştia. Copiii au înăscută curiozitatea despre natură, însă în lumea de azi, societatea urbană nu ne mai permite să le-o înfăţişăm de câte ori am dori.
În funcție de anumiți factori cum ar fi vârsta copilului, temperamentul și gradul de dezvoltarea al acestuia, principiile, atitudinea și reacțiile părinților față de problemele de mediu, influența din partea colegilor și a grupului de prieteni din care fac parte, cunoștințele deja asimilate, părinții pot răspunde curiozității copiilor și crește entuziasmul față de natură, ajutându-i să înțeleagă problemele, să le aline grijile și să îi facă interesați să caute soluții. Câteva sfaturi despre cum anume să faceţi copilul (de orice vârstă) să conştientizeze problemele cu care se confruntă mediul în care trăim precum şi ceea ce putem face pentru o dezvoltare durabilă într-o bună relaţie cu natura, puteţi citi în acest articol: discută despre protecţia mediului înconjurător.
lectiile sunt cu atat mai potrivite (a se intelege usor de asimilat de catre cei mici) daca implica activitati practice: pictura, cules de frunze/flori/pietre, excursii cu cei mici si, prin joaca, sa le pui diverse intrebari/organizezi un concurs ad-hoc: cine aude mai multe pasarele, cine gaseste primul un anumit model de frunze etc
alte jocuri prin care pot invata despre natura: crafturi pe baza materialelor reciclate – in acest mod invata sa reutilizeze ceea ce ar fi aruncat in mod normal
http://piticidarvoinici.wordpress.com/?s=reciclare