În primul an este mai mult ca sigur că bebeluşul va plânge mai mult. Pentru început este unica lui modalitate de a comunica nevoile pe care le are. Care sunt cauzele plânsului bebeluşului?
Condiţiile de mediu
Dacă în cameră este prea cald sau prea uscat copilul va avea un disconfort (va fi sâcâit) pe care îl va exprima prin plâns. Dacă aveţi un termometru de cameră, aveţi grija ca temperatura să nu crească peste 22-24 grade Celsius. Dacă aerul este prea uscat puneţi un vas cu apă pe calorifer sau sobă. Dacă temperatura în cameră este prea ridicată aerisiţi camera mai des şi nu îmbrăcaţi prea gros copilul. Dacă în casă este prea frig, îmbrăcaţi copilul în mod normal şi „purtaţi-l” pe dumneavoastră într-o basma mai mare (sling), rucsac, în faţă sau în spate. Este o metodă foarte bună de a menţine căldura corpului copilului şi prin faptul că „stă sus” vede mai multe lucruri şi este stimulat mai mult. Acestă metodă, numită şi metoda cangur, se recomandă mai ales pentru îngrijirea prematurilor, care au nevoie de mai multă căldură decât sugarii nascuţi la termen şi cu greutate normală.
Dezbrăcarea-îmbrăcarea
În general sugarilor nu le place să fie manipulaţi, mai ales pentru îmbrăcare; de aceea încercaţi să reduceţi cât mai mult aceste manevre, până în momentul în care sugarul se va obişnui cu ele şi le va accepta mai uşor.
Disconfortul datorat îmbrăcămintei
Verificaţi dacă nu trebuie schimbate scutecele şi dacă hainele nu sunt prea strânse. Dacă îl ustură funduleţul, curăţaţi-l cu atenţie şi lăsaţi-l fără scutec pentru restul zilei: întindeţi-l pe un prosop sau pe un scutec de bumbac.
Oboseala
Unii copii plâng când sunt prea obosiţi. Prea multă agitaţie îl poate face să plângă şi mai mult: a-l trece în braţe de la unul la altul, a-i schimba inutil scutecul, a-i tot da să sugă îl pot face să plângă tot mai tare. Dacă nu există o cauză evidentă pentru plâns, o simplă îmbrăţişare poate fi de ajuns!
Temperatura
Verificaţi dacă nu cumva i-a crescut temperatura. Cea mai rapidă metodă de verificare a temperaturii este de a pune mâna pe burtica, pe pieptul sau pe ceafa copilului. Certitudinea v-o dă termometrul: cel banal, cu mercur sau cele moderne şi sofisticate care se introduc în ureche sau se aplică pe tâmplă. Oricare ar fi modalitatea de măsurare a temperaturii, febră înseamnă ceea ce depăşeşte 38 grade Celsius.
Colicile
Reprezintă o cauză frecventă de plâns la sugarul sub 3 luni. De fapt este dovada unei supărări pe care nu o înţelegem: prea cald, prea uscat, îmbrăcat prea strâns sau prea puţin, o stare de tensiune care pluteşte în casă, musafiri prea mulţi, îngrijorări …şi multe altele. Criza de colici se caracterizează printr-un plâns ascuţit, pătrunzător care poate dura ceasuri întregi. Colicile survin în general seara, dar se pot manifesta şi în timpul zilei. Copilul e încordat, cu genunchii adunaţi spre burtică, îşi freacă picioruşele uneori până îşi face răni pe glezne. Copilul este de fapt sănătos, nu are diaree, nu varsă, nu are febră, starea lui e bună. Propria dumneavoastră stare poate fi un motiv al indispoziţiei copilaşului. Poate că e seară şi sunteţi obosită, poate că proasta lui dispoziţie vă face iritabilă şi astfel apare un „cerc vicios”. Ştiind că adesea copilaşul reacţionează la starea dumneavostră, încercaţi să fiţi mai calmă cu el.
Mângâierile ritmice, legănarea sau aşezarea pe burta, pe pieptul dumneavoastră sau al tatălui său îl pot ajuta, mai ales dacă este cu pielea goală pe pielea dumneavoastră descoperită; căldura corpului adultului însoţită de căldura afectivă îl vor asigura că totul este în ordine şi se va linişti. Medicamentele, ceaiurile nu sunt utile decât pentru dumneavoastră; pentru a vă linişti şi a vă convinge că aţi făcut ceva, de altfel fără rost şi uneori periculos pentru copil! Eventual, dumneavoastră, ca mamă care-şi alăptează pruncul, puteţi bea ceai contra colicilor; vă hidratează şi – indirect – îi face bine şi lui.
Frica
Sugarul se poate speria de un zgomot prea puternic. Pe la 5-6 luni copilul începe să se teamă de străini. Începând cu vârsta de 7-8 luni copilul va fi fericit să exploreze lumea înconjurătoare cu condiţia să vă aibă sub ochi. S-ar putea să plângă dacă îl părăsiţi sau dacă nu vă mai vede; pe la vârsta de 8 luni anxietatea (sau frica) este mare când copilul nu îi are aproape pe cei dragi. Aveţi răbdare cu el şi lăsaţi-l să se obişnuiască încetul cu încetul cu noi situaţii şi cu persoane noi.
Dorinţa de independenţă
Dorinţa de independenţă va produce deseori neînţelegeri şi lacrimi, în special la vârsta de 2 ani. Dacă îi interziceţi ceva şi se supără atât de tare încât are un acces de furie, în nici un caz nu ţipaţi (nu uitaţi că va lua şi el acest „model”)! încercaţi să-i vorbiţi, la nevoie să nu-i întrerupeţi „criza”, adică să-l lăsaţi să ţipe, chiar să se trântească pe jos, dar fără să afişaţi o falsă nepăsare care – de fapt – îl poate stimula. Oricum, fiţi hotărâtă în interdicţia impusă; dacă cedaţi îi faceţi rău.
Frustrarea
Când încearcă să facă lucruri care-i depăşesc posibilităţile şi nu reuşeşte, va putea reacţiona prin plâns. A-i distrage atenţia e cel mai bun leac: daţi-i o jucărie, începeţi un joc şi va uita repede lacrimile.
Alte cauze
Foamea: este o cauză destul de frecventă a plânsului copilului dumneavoastră.
Singurătatea: copilul se poate simţi singur sau plictisit dacă e lăsat prea mult timp singur când e treaz.
Durerea: unii copii plâng mai mult când sunt bolnavi sau când le dau dinţii. Dacă vi se pare că al dumneavoastră e bolnav, cereţi sfatul medicului.
Cereţi ajutor! Uneori, orice aţi face, copilul continuă să plângă. Părinţii copiilor care plâng des şi prelungit devin foarte nervoşi şi obosiţi. Nu vă luptaţi singuri cu această problemă! Cereţi ajutorul celor din jur.
prin amabilitatea UNICEF
