Al meu năzdrăvan are deja aproape 7 ani şi din toamnă se duce în clasa întâi. Cum e singurul principe din familie, recunosc că e posibil să mă judecaţi şi să spuneţi că l-am răsfăţat, dar îmi asum vina … unul am şi din păcate nu pot decât să cedez în faţa ochişorilor lui albaştri.
Povestioara începe acum vreo doi ani când am mers cu el la un magazin să-mi iau telefon … iar în final am ajuns să îi iau lui. A pus ochişorii pe unul mic şi haios cu carcasă turcoaz, culoarea lui preferată şi mi-a spus scurt că mulţi din colegii lui de la grădiniţă au aşa ceva. Evident că m-am interesat de subiect şi spre stupoarea mea am constatat că piticul chiar avea dreptate. Ne-am întors la magazinul respectiv, şi pentru ca nu a avut gusturi scumpe deloc a primit jucăria cu un abonament de tip cartela, 3 eur pe lună cu 50 de minute în reţea, şi dacă se termină acelea doar dacă reîncarcam cartela mai putea suna. Mi s-a părut suficient pentru el: telefonul fiind unul din cele mai ieftine de pe piaţă şi în acelaşi timp micuţ cred că nu atrage atenţia răuvoitorilor, iar kinderul are la dispoziţie tastele rapide cu numerele familiei.
A învaţat umitor de repede să folosească telefonul şi de atunci ori de câte ori îi e dor de mama mă sună, şi chiar îmi creşte inimioara când îl aud “Mami vreau să îţi spun ce am construit cu băieţii” sau “Mami, Sara nu s-a jucat cu mine azi şi m-a supărat”. În ziua de azi când ajungem să stăm la muncă de dimineaţa pâna la ore târzii şi comunicarea cu copilul are mult mai puţin timp alocat, fiecare minut în care vorbeşti cu el, chiar şi de la distanţă, contează. Puiul meu îmi spune orice îi trece prin minte şi stie că ori de cîte ori apasă lung tasta 1, mama îi răspunde şi se desprinde din treburile ei doar pentru el.
Acum ma uit în oferta operatorilor de telefonie mobilă şi mi se pare că tocmai acest segment al copiilor care au nevoie de vocea părinţilor lor e insuficient reprezentat. Abonamentul nostru nu mai este în ofertă, în schimb pentru copii sunt oferite telefoane deja avansate cu touchscreen, joculeţe şi acces la reţele de socializare şi abonamente mai mari, care în loc să facilitize scopul de bază ar acestor dispozitive – comunicarea cu familia, incită fragedele minţi în tentaţia periculoasă a vieţii virtuale.
Voi i-aţi luat copilului telefon mobil sau aţi vrea să îi luaţi ? Aştept şi alte opinii … nu sunt expertă şi trebuie să învăţăm împreună în secolul tehnologiei cum să o folosim în avantajul nostru dar să şi controlăm efectele ei.
