Casa părintească este locul în care copilul va lua primul contact conștient cu lumea, locul în care va primi dragoste şi suport din partea părinţilor, locul în care trebuie să se simtă iubit, îngrijit şi protejat. Nevoia de a descoperi şi înţelege universul din jurul lui, obiectele, culoarea, gustul îl va pune pe acesta într-o serie de situaţii impervizibile cu potenţiale riscuri de accidente mai mult sau mai puţin periculoase. Noţiunea de casă, trebuie asociată nu doar cu locul unde dormi şi unde te întorci la finele unei zile după o plimbare în parc ci şi locul unde te simţi relaxat, îţi reîncarci bateriile pentru o nouă zi de joacă, locul unde eşti în siguranţă atât prin respectarea regulilor ce le poţi înţelege ca şi copil cât şi prin grija oferită de părinţi.
Părinții vor fi veșnic îngrijorați pentru siguranța copiilor lor când sunt la joacă afară, când merg cu bicicleta, urcă pe tobogan sau se bălăcesc în apă însă mulți dintre părinți uită că cele mai mari pericole la siguranța copilului se află chiar în locul în care considerăm că nimic nu se poate întâmpla rău: acasă.
Cu micuțul împachetat în brațe, realizezi imediat că trebuie să îi fi alături tot timpul, orice mișcare sau gest involuntar pe care îl face şi orice obiect la care poate ajunge poate atenta la siguranța lui. Odată ce începe să se poată întoarce în pat, să meargă de-a bușilea sau în picioare cu pași nesiguri, ca părinte începi să vezi în jurul tău o mulțime de pericole, obstacole și să îți imaginezi tot felul de accidente posibile. Există cumva vreo modalitate prin care să reduci acest sentiment de grijă fără să îngrădești nevoia copilului de a explora?
Cel mai bun mod de verificare este să privești camera de la înălțimea micuțului, să identifici tot ce pare periculos sau tentant de atins, de la sertare la rama patului, de la colțurile meselor până la cablurile și prizele electrice, de la distanța patului și a scaunului de fereastră, întrerupătoarele de lumină, aderența covorului, înălțimea pătuțului sau chiar aranjamentul mobilei în cameră: este pătuțul prea aproape de calorifer sau de fereastră? Poate să se urce pe un obiect, apoi pe altul și tot așa?
Încuietorile de siguranță
Cu ajutorul acestora feriți copilul să ajungă la medicamente, bijuterii, ustensile de bucătărie, soluții pentru îngrijirea căminului. Sunt disponibile o mulțime de tipuri, cele ce țin sertarele blocate pe exterior, sau cele ce se prind pe interior și permit o ușoară deschidere a sertarului pentru a activa mecanismul de deschidere. Dezavantajul celor din urmă este dat de faptul că sertarul permițând o mică deschidere, micuțul își poate prinde degețelele.
Siguranțele pentru priză
Acestea protejează bebelușul curios de curentul electric. Unele modele nu pot fi scoase din priză decât cu ajutorul unei cheițe, orificiile mici nelăsând loc pentru degețelele copilului.
Ușile de siguranță
Acestea blochează accesul copiilor la scări, la ușile spre grădină sau dacă apartamentul este open space la intrarea în bucătărie. Trebuie să fie astfel fabricată și întocmită încât să asigure protecția micuțului prin modul de deschidere mai dificil, dar totodată să asigure și confort celor mari prin posibilitatea de a fi deschisă cu o singură mână în cazul în care țineți copilul în brațe.
Accesorile pentru uși
Acestea sunt atât mecanismele de blocare ușilor astfel încât copiii să nu se poată închide singuri în cameră, cât şi accesoriile ce nu permit deschiderea sau închiderea bruscă a uşilor pentru ca aceştia să nu fie loviţi sau să îşi prindă mânuţele în cazul trântârii accidentale. Ideale pentru cele ce nu permit închiderea bruscă sunt cele ce nu zgârie lemnul şi cele ce nu pot fi desprinse fixându-se sus pe tocul sau pe latura superioară a uşii.
Protecţiile pentru margini şi colţuri
Protejează copilul de colţurile şi marginile ascuţite ale meselor, comodelor şi birourilor. Acestea pot fi confecţionate din silicon sau din spumă. Interesaţi-vă ca materialul din care sunt confecţionate să nu conţină elemente toxice.
Multe cabluri ?
Nu lăsaţi cablurile aruncate la întâmplare, acestea pot fi adevărate capcane pentru copii datorită pericolului de strangulare, de a fi băgate în guriţă şi roase, de a trage după ele (în cazul împiedicării) diferite aparate electrice cărora li se poate sparge carcasa şi să rămână în continuare conectate la reţeaua electrică. Evitaţi cablurile colorate ce atrag privirea micuţilor, iar dacă acestea nu pot fi fixate de perete printr-un canal cablu din PVC încercaţi soluţia rolelor de înfăşurare a cablurilor lungi, acoperită cu carcase de plastic.
Siguranţe pentru ferestre
Acestea împiedică copiii să se urce pe geam şi să le deblocheze sistemul de deschidere. Ramele din fier sudate la exteriorul ferestrelor nu reprezintă o soluţie nici practică şi nici estetică, prin urmare vă recomand soluţiile ce blochează mânerele, zăbrele ce se prind de rama geamului sau sisteme ce permit suficient de puţin deschiderea geamului, astfel încât camera să poată fi aerisită iar copilul dvs. să fie în siguranţă. Veţi găsi pe piaţă sisteme de siguranţă pentru atât pentru geamurile ce se deschid în lateral, cât şi prin ridicarea ferestrei.
Traversele
Acestea sunt făcute dintr-un material special (ca al buretelui) ce nu zgârie genunchii micuţului când acesta merge de-a buşilea, iar în cazul unei căderi atenuează impactul cu solul. Pot fi folosite şi în cadrul exerciţiilor de gimnastică iar datorită varietatăţii de forme şi culori ale acestora le fac integrabile în orice decor. Să nu mai vorbim şi de avantajul că acestea pot fi foarte uşor curăţate!
Benzile anti-alunecare
Pe măsură ce trece timpul, micuţul dvs. va începe să urce şi să coboare treptele din casă, prin urmare puteţi evita pericolele lipind (dacă parchetul sau gresia nu prezintă deja locuri speciale pentru aceste elemente) benzi anti-alunecare. Acestea pot fi puse şi în cabina de duş sau pe treptele exterioare. În baie, locul unde copiilor le place să stea cât mai mult să stropească şi să se bălacească, se recomandă de asemenea ataşarea pe întreaga suprafaţă a căzii a unei soluţii anti-alunecare iar pe jos nişte traverse rezistente la umezeală. Pentru cadă există o gamă variată de produse, cele mai utilizate fiind cele din cauciuc ce se lipesc cu ajutorul unor ventuze, prin urmare acestea sunt uşor detaşabile şi foarte uşor curăţate şi dezinfectate.
Câteva sfaturi pentru siguranța copiilor în casă
– nu lăsaţi la îndemâna copiilor obiecte mici ce pot fi înghiţite de micuţi, aveţi grijă ca această regulă să fie respectată şi de către cei ce vin în vizită la dvs.;
– mobila din casă trebuie să fie cât mai spre perete, în sertarele de la bază se pun lucrurile mai grele pentru stabilitate, în cazul în care podeaua nu este dreaptă puteţi cumpăra elemente de susţinere a mobilei de perete. Sertarele trebuiesc întodeauna închise, în caz contrar micuţul le poate folosi ca şi scări. Uşa maşinii de spălat rufe, vase, uşa cuptorului şi a frigiderului nu trebuie să permită deschiderea facilă:
– obiectele de pe elementele de mobilier (televizorul, monitorul, vaze) să fie aşezate cât mai departe de marginea exterioară, evitaţi ca acestea să stea pe mileuri, feţe de masă ce pot fi trase de către copii;
– revizuiţi des elementele de siguranţă, nu doar prin prisma funcţionării lor corecte ci şi dacă mai pot face faţă unui copil din ce în ce mai dezvoltat fizic;
– o uşă de siguranţă suplimentară, o siguranţă la ferestrele ce le deschideţi des, într-adevăr vă pot irita prin nevoia de a le bloca şi debloca, nu uitaţi însă pentru ce au fost puse, nu renunţaţi la ele pentru câteva secunde câştigate;
– cumpăraţi produse ce sunt aprobate de autorităţi atât din punct de vedere al compoziţiei materialelor cât şi al siguranţei copilului;
– nu păstraţi în casă medicamente expirate, chiar dacă acestea nu sunt la îndemâna copiilor;
– un stingător de incendii nu este necesar doar la maşina dvs. ci chiar şi în casă. Există stingătoare de capacitate mai mică dar suficiente cât să împiedice un dezastru;
– deşi sper să nu aveţi nevoie, să aveţi în casă o trusă medicală de urgenţă. Verificaţi-i tot timpul valabilitatea.
– şi cel mai important! articolele pentru siguranţa copiilor nu sunt înlocuitorii responsabilităţii şi supravegherii adulţilor, acestea nu substituie ochii, urechile şi inteligenţa dvs.;
