Prin semi întuneric sau lumină difuză, pas cu pas te apropii de suprafața orizontală și moale, căptușită cu straturi de textile care promit protecția. Ridici un colț al pilotei, te strecori sub ea, te cuibărești până când salteaua patului pare să se fi mulat perfect pe corpul tău, ca un căuș care cuprinde un pui de canar. În fond, de ce n-ai fi un pui de pasăre?! De ce să nu te desprinzi de griji, responsabilități, stres, stoluri de ganduri exasperante care ciocănesc pe rând sau deodată în creierul tău.
De ce n-ai putea să fii nevinovat și cufundat într-o dulce inconștiență, precum puiul unei zburătoare, cuibărit sub aripi calde și protectoare? Și, încet-încet, stolurile de gânduri se îndepărtează. Lista de sarcini pentru ziua de mâine se estompează într-o încâlceala plăcută. Mintea se relaxeaza ca o minge care se dezumflă treptat și sigur nu de tot, ci doar până la punctul în care presiunea nu-i mai permite salturi agitate, ci doar alunecări molcome.
Dacă în antichitate elementul fundamental, și de multe ori aprioric locuinței, era vatra, în apartamentele moderne, prevăzute din start cu sisteme de încalzire, esența căminului este constituită de culcuș. Am putea provoca pe oricine, în momentul în care, să zicem, se mută inainte de termenul la cheie, acceptând să aștepte mobila o vreme, să recunoscă cinstit care e prima întrebare ce-i trece prin cap.
Chiar și cazul în care persoana este un yoghin neînfricat, care nu se teme să petreacă noaptea pe scândurile dușumelei sau în levitație, totuși, inevitabil, primul semn de întrebare este: Pe ce o să dorm?
Iată de ce paturile sunt mai mult decat o laviță sau o canapea desfundată. Iată de ce, bunăoara, firme de mobilier au creat conceptul de ocult al somnului și furnizează peste câteva zeci de modele diferite de paturi, toate cu un design impecabil, pliat pe cele mai rafinate tendințe, respectând totodată cu religiozitate principiile ergonomiei. Realitatea este că patul susține forma sinusoidală a coloanei vertebrale noapte de noapte, iar dacă nu e pregătit s-o facă în mod optim, la fel de sistematic, încetul cu încetul, o poate deforma.
Un pat bun trebuie sa aibă o bază sănătoasă, pe care greutatea corpului să se distribuie echilibrat; suprafața sa trebuie să fie receptivă și versatilă, în funcție de mișcările corpului.
Bazele elastice (de regulă construite pe benzi lemnoase) asigură o bună circulație a aerului, prin urmare o aerisire optimă a saltelei și, în plus, permit reglajul mai strâns sau mai lejer al planului de contact cu corpul. Pentru cei care, din motive medicale, au nevoie de o suprafață mai dură, sunt recomandate bazele rigide ortopedice (susținute de o placă).
Un alt element important care influențează confortul coloanei în timpul odihnei este salteaua. Saltelele obișnuiau să fie umplute cu fibre vegetale brute care, cu timpul, s-au transformat în arcuri, fibre sintetice, granule și, nu în ultimul rând, în apă. Apoi pernele, pilota, textura care înfășoară patul sunt detalii care conferă un plus de personalitate acestui obiect în aparență strict utilitar, dar în realitate atât de important pentru sănătatea și echilibrul fiecăruia.
Am trecut în revistă toate aceste aspecte, parțial de natură utilitară și parțial dedicate sănătății, pentru a nu intra prea curând într-un subiect care ne poate purta pe aripile unui foileton: designul patului. Din cele mai vechi timpuri, indiferent cât de orientală sau cât de occidentală ar fi fost o civilizație, în centrul preocupărilor artistice legate de mobilier a stat patul (poate mai puțin în civilizația niponă).
Cu saltele de puf, cu baldachin, împodobit cu sculpturi minuțioase și țesături scumpe, paturile au fost de o varietate și de o somptuozitate greu de egalat. Astăzi, iarăși, designerii par să nu obosească niciodată în a imbina utilul cu plăcutul. Designerii au inventat numai pentru anul acesta cateva sute de modele noi, cu o ținută care investește designul contemporan cu desăvârșirea liniilor clasice.
Sunt readuse în actualitate picioarele patului, în unele cazuri puse în valoare în mod special și sculptate, tablia (una singură) este înalta și suplă, indiferent că mizează pe linii curbe sau drepte. Designerul Leonardo Dainelli, de la EGO Zeroventiquattro, susține linia joasă și foarte plată, cu margini late, căreia îi adaugă de multe ori lumini speciale sau combinații între sofa și pat.
Așadar, înainte de a ne întinde în pat ar trebui să stăm puțin pe gânduri. Ne aflăm în fața unui obiect în care petrecem circa o treime din viață. O treime! Ne suportă în fiecare noapte toate grijile și frământările, fără crâcneli. Sau poate ei bine, un pat care crâcnește/scârțâie /pocnește e timpul să fie schimbat.
