Este adevărat că educaţia este o piatră de temelie pentru viitorul unui copil. Toți părinții își doresc o carieră mai bună pentru copii lor, toți își doresc ca micuții în viața de adult să fie doctori, ingineri, mari finanțiști sau laureați Nobeli, balerine de notorietate sau atleți și tenismeni, să ocupe posturi înalte sau să devină parte a manualelor de istorie.
În această lume de care pe care, unii copii devin presați chiar de activitățile propuse de părinți în vederea atingerii scopurilor lor, astfel încât timpul lor liber (deja diminuat de o societate în perfectă schimbare și globalizare, și asta ne putem da seama rememorând copilăria noastră) ajunge să fie umplut cu munca dată de părinți, sau, în cazul vacanțelor, de nenumăratele compuneri și teme date de profesori și nu cu activități amuzante pentru vârsta sau conform cerințelor lor.
Jocurile de grup permit copiilor să învețe spiritul de echipă, îi învață socializarea și cooperarea cu partenerii, le dezvoltă auto-disciplina, îi învață să facă față unor situații neprielnice și totodată îi întăresc atunci când pierd.
Efectele benefice ale jocurilor
– le reduce teama, stresul, anxietatea și nervozitatea;
– crează bucurie, intimitate, respect de sine și caracterul de învingători, caracter dovedit prin joacă dreaptă bazată pe reguli și nu pe statut social sau situație materială;
– le mărește spectrul emoțional, deschiderea către persoane și valori și către starea de acceptare a diferențelor între oameni. De altfel, învață și exersează empatia, compasiunea și dăruirea;
– le dezvoltă capacitatea de revenire în cazul unui eșec;
– învață să vadă opțiunile și să ia alegeri pe care și le vor asuma;
– relațiile create se vor baza pe includere și nu pe excludere, pe sportivitate, concurs și fair play și nu pe agresiunea victimei sau introvertire și atitudine defetistă în cazul în care este el victimă;
– le îmbunătățește simțul tactil, atenția și abilitățile de exprimare non-verbală, sentimentele pozitive, le mărește eficiența sistemului endocrin și cardiovascular;
Concluzii
În concluzie, copilul nu trebuie privat de joacă, timpul alocat acestei activități nu trebuie înlocuit cu task-uri (ce oricum îi vor ocupa toată viața), tocmai pentru a ajunge ceea ce noi ca părinți ne dorim: un adult puternic și echilibrat din punct de vedere psihic și fizic, învingător și corect în gândire, să deosebească binele de rău, drumul scurt și imoral față de drumul mai anevoios dar corect la al cărui capăt îi așteaptă mulțumiri de sine și respectul celor din jur.
Este esențial pentru un copil să învețe toate aceste lucruri din joacă întrucât va absorbi aceste reguli cu plăcere chiar și în cazul în care pierde în diferitele jocuri ale copilăriei și nu își va dezvolta sentimente refractare la ceea ce avem datoria să îi învățăm ca părinți sau ce trebuie ei să învețe pe măsură ce se integrează în societate.
