Un copil nu se naște cu propriul manual de utilizare spre a fi înmânat părinților şi doriţi să asigurați copilului dvs cea mai bună creștere și dezvoltare posibilă. Să fi un bun părinte se învață din experiență, nu există o formulă magică sau o teorie exhaustivă ce poate fi aplicată pentru orice părinte și pentru orice copil. A avea parte de această experiență este un lucru minunat, întreg universul se schimbă, găsind în copil centrul universului vostru. De multe ori însă, vă puteți simți neajutorat sau incapabil în fața acestei responsabilități, prin urmare frustrarea, supărarea și îndoiala pot apărea în sufletul dvs.
Trebuie să acceptați și faptul că imperfecțiunea caracterizează omul și implicit părintele. Aveți foarte multe calități și abilități bine și armonios dezvoltate însă este important să descoperiți și punctele dvs. slabe pentru a putea fi cât mai bun în meseria de părinte. Încercați să aveți așteptări realiste referitoare la dvs. în primul rând, la soțul sau soția dvs dar și față de copii. Nu le puteți ști toate, nu puteți să fiți un as în orice domeniu, prin urmare fiți înțelegător cu propria dvs persoană și încercați să faceți din meseria de părinte o meserie făcută cu plăcere.
Ne-am gândit că cele 100 de sfaturi de mai jos vă pot ajuta.
Notă: Toate acestea se regăsesc explicate în articolele de pe SuperMamici şi reprezintă în principiu o sinteză a articolelor de pe site. Binențeles că fiecare mămică, tătic, bunică și bunic au acumulat în timp, din experiență, și alte cunoştinţe ce ar putea ajuta o tânără familie la început de drum. Ne-am bucura dacă această listă s-ar îmbogăți cu aportul dvs. Sperăm să vă fie de folos !
1. Adaptaţi-vă vremurilor. Nu raportaţi şi comparaţi modul în care dvs. aţi fost crescut la modul cum anume trebuie să creşteţi acum copilul dvs. Este evident exemplul cu privire la “generaţia cu cheia la gât”, societatea, pericolele, concepţiile, afecţiunile, tentaţiile dar şi oportunităţile sunt într-o continuă schimbare.
2. Evită conflictele, lupta este disproporţionată, ai mult mai multe arme pe care trebuie să le eviţi să le foloseşti. Dacă micuțul te testează printr-o criză de temperament sau se poartă inadecvat cu tine, cel mai bine este să părăsești camera și să îi explici calm că dacă vrea să reia discuţia cu tine atunci trebuie să o facă așa cum trebuie şi că te poate găsi în camera alăturată. Nu părăsi niciodată camera supărat sau înfrânt!.
3. Percepe copilul așa cum este el, în mod realist. Abilitățile noastre de a percepe copilul sunt influențate de starea (dispoziția) noastră și de felul în care atitudinile și comportamentul copilului ne afectează. Uneori puteți avea tendința de a atribui copilului propriile dumneavoastră stări de agresivitate, ostilitate, anxietate sau de a-i atribui copilului calități pe care le observați la persoane cu care ați avut relații strânse și din partea cărora ați avut dezamăgiri și pierderi. Atentie! Dacă percepția greșită asupra copilului dăinuie o perioada lungă de timp, acesta își va însuși comportamentele pe care dumneavoastra i le atribuiți în mod greșit (eronat) și va începe să creadă că este așa cum îl percepeți (rau, obraznic, urât, bun de nimic). Riscurile sunt mari și efectele în viitor devastatoare atât pentru el cât și pentru dumneavoastră.
4. Răsfăţul nu are legătură cu dragostea, sau mai exact dacă îţi iubeşti mult copilul şi îi arăţi acest lucru, nu înseamnă că îl răsfeţi, răsfățul este o chestiune ce ține de răsplată sau indulgenţă disproporţionată, aşteptări mai puţine prin coborârea ştachetei sau înlocuirea dragostei cu lucruri materiale.
5. Să te superi pe un copil care plânge nu face decât sa-l sperie. Un copil nu plânge ca să vă enerveze, el va cere ceva sau dorește să vă transmită o nemulțumire sau o bucurie. El are nevoie de voi pentru a se calma. Copilul dumneavoastră nu este mofturos dacă plânge, el însa nu are cuvinte pentru a se face înțeles. Plânsul nocturn (în timpul nopții) nu este o boală, așa încât nu trebuie să dați medicamente sau calmante copilului pentru aceasta. El nu este coleric dacă plânge, doar că nu este capabil să se oprească singur.
6. Adaptează-ţi întotdeauna stilul de a fi părinte. Multe strategii funcţionează perfect o perioadă, însă odată cu trecerea copilului la un alt nivel al dezvoltării sale stilul dvs. trebuie să se adapteze. Pe măsură ce copilul creşte în vârstă de exemplu, abilitatea de a polemiza creşte considerabil, prin urmare în cazul în care nu îi daţi argumente din ce în ce mai serioase vă va pune la îndoială raţionamentul.
7. Ține minte că tu ești cea mai interesantă jucărie a copilului tău, cea mai bună carte și izvor de informații, cel mai bun prieten, însă nu și cel mai bun doctor!
8. Dacă aveți un program mai aglomerat datorită locului de muncă sau a problemelor zilnice, să nu vă considerați un părinte mai rău … Mai important este ca timpul petrecut împreună cu copilul să fie de calitate.
9. De fiecare dată când îţi motivezi copilul să ducă la bun sfârşit o activitate, gândeşte-te înainte la cum o faci: prin iubire, prin frică sau prin recompense? Care este cel mai sănătos mod pentru copilul tău? Care este rolul şi scopul tău în viaţa micuţului?
10. Chiar dacă crezi că va plânge când îi spui adevărul, va înţelege mai devreme sau mai târziu că eşti sincer, că ai încredere şi că ţi la el.
11. Și copiii sunt stresați. Majoritatea celor mari cred că doar adulții și adolescenții cu problemele lor sunt stresați, dar puneți-vă în locul lui! Este mic, abia se poate exprima, nu numai că nu înțelege cum funcționează lumea sau cum gândesc oamenii, dar nici măcar nu are control asupra puținelor lucruri pe care le știe incluzându-se aici și pe el! Asta este foarte stresant, și chiar are nevoie de ajutorul tău.
12. Părintele trebuie sa satisfacă nevoile copilului și nu invers. Mulți părinți au, din nefericire, percepții eronate asupra acestui fapt, așteptând să primească de la copil înțelegere, liniște, ajutor, transformând copilul într-un mic adult. Astfel de comportamente/ atitudini conduc la neglijarea gravă a nevoilor copilului și la maltratarea acestuia, atunci când el nu “raspunde” așteptărilor dumneavoastră, în acest caz greșite. Copilul dumneavoastră, la vârsta lui, nu poate să vă ofere înțelegere, liniște sau ajutor, pentru simplul motiv că el este cel care are nevoie de aceste lucruri. Iar dumneavoastră, ca părinți, sunteți primii care trebuie să i le asigurați. Este obligația și responsabilitatea voastră.
13. Copilul trebuie înțeles în funcție de vârsta lui cronologică și mentală. Puteți interacționa în mod pozitiv cu copilul dumneavoastră jucându-vă cu el, vorbindu-i, ascultându-i bucuriile și tristețile. Respingerile repetate, criticile frecvente la adresa lui, pedepsele aspre și frecvente, împiedică buna dezvoltare a copilului și duc la situații de neglijare și maltratare a acestuia. Important este să reușiti să-l educați fără a recurge la măsuri prea aspre, reușind să vă înfrânați propria durere și agresivitate, fără a o transmite asupra copilului dumneavoastră.
14. În jocurile sale, copilul nu-și va împrumuta jucariile și asta nu din egoism ci deoarece pentru el a împrumuta înseamna a pierde.
15. Nu este suficient să îi cumperi copilului tău jucării, ci trebuie să-l înveţi cum să se joace. Joaca este modalitatea prin care copiii trăiesc experienţe noi, asimilează cunoştinţe, îşi fac prieteni învăţând să relationeze într-un mod plăcut.
16. Copilul are nevoie de protecție deoarece el nu cunoaște pericolul. Are nevoie de limite, pe care trebuie să i le stabiliți dumneavoastră.
17. Bebeluşul nu aruncă lucrurile sau jucăriile pe jos pentru ca dumneavoastră să le adunați ci, în acest mod, vă cheamă să vă jucați cu el.
18. Un părinte nu va obosi niciodată să fie părinte. A făcut și va face toată viața sacrificii pentru copilul lui. Însă, asta nu înseamnă că trebuie să refuzi să faci și alte lucruri ce îți aduc fericire, ca persoană sau familie. Să îți îndrepți atenția și asupra nevoilor tale nu înseamnă că ești un părinte egoist ci pur și simplu înseamnă că ești interesată de propriul tău EU, ceea ce de altfel este o lecție foarte importantă și penru copilul tău.
19. Fiți veseli tot timpul ! Bucuria este molipsitoare, un copil bucuros vă va aduce toate premizele pentru a vă schimba starea de spirit.
20. Masa pe care o o iei împreună cu copilul tău este cea mai importantă masă a zilei.
21. A greși este uman. Însă este şi un drept al copilului: este dreptul lui de a învăța din experiențe.
22. Dacă a greșit în ceva, adu-ți aminte că el nu s-a născut cu un bagaj de cunoștințe și abilități, toate acestea se învață și le învață de la tine.
23. Aşa cum te comporţi cu el, așa se va purta el însuși cu el.
24. Nu corecta copilul când ești nervos. Așteaptă câteva momente, calmează-te și apoi rezolvă situația. Scopul pedepsei nu este să te simți tu bine prin refularea sentimentelor ci ca el să învețe o lecție importantă pentru viață. Nu poți preda dacă ești mânios. Nu ai vrea la grădiniță sau la școală ca micuțul tău să aibă un asemenea profesor, nu?
25. Iubește-i necondiționat și nu pentru că merită, ci pentru că aparțin familiei.
26. Când este supărat şi îţi spune că nu mai eşti prietenul lui, să şti că spune asta datorită sentimentelor intense pe care le are şi pe care nu reuşeşte să le înţeleagă, nu pentru că nu ar vrea să fie cu tine.
27. Nu folosi televizorul sau calculatorul pe post de dădacă. Acestea de cele mai multe ori substituie analiza, efortul intelectual şi gândirea cu informaţii transmise preoponderent pe cale vizuală şi de multe ori folosind tehnici de manipulare, ce mai târziu îl vor face pe copil să privească cu reticenţă orice modalitate de a sedimenta informaţii prin gândire şi efort propriu.
28. Fii responsabil cu privire la conţinutul programelor TV pe care le vizionează.
29. Nu învăţaţi copilul să mănânce în timp ce se joacă sau în faţa televizorului, chiar dacă pare că l-aţi păcălit şi fără să îşi dea seama mai introduce o linguriţă în guriţă, lipsa conştientizării a faptului că mănâncă va duce la lipsa conştientizării a faptului că îi este foame sau că trebuie să mănânce.
30. Ajutați-i să deosebească realitatea de fantezie, prin răspunsuri clare și simple, de multe ori încercarea de a le explica prin concepte abstracte sau complexe în afara ariei lor de înțelegere și control îi va face să fie mai confuzi și le va induce stări de anxietate;
31. Nu îi vorbi despre problemele tale, copilul nu este psihologul tău. Mai mult decât atât, dacă te simţi tulburat de o situaţie, gândeşte-te că micuţul tău va fi şi mai tulburat întrucât capacitatea lui de analiză şi senzaţia de securitate este nedezvoltată.
32. Reţelele de socializare înlocuiesc capacităţile şi abilităţile cognitive ale copilului cu abilităţile senzoriale şi de percepţie, dezvoltând simţurile pe termen scurt. Un alt aspect important al folosirii reţelelor de socializare şi a internetului este intimitatea copilului și a familiei dvs., aveți grijă la informațiile pe care le oferă copilul dvs. pe internet.
33. Ai grijă în ce lume intră copilul când este on-line, dacă crezi că “prichindelul se pricepe la calculatoare mai bine decât mine … atunci ceva NU este în regulă!”
34. Oferă-i un program bine stabilit, iar dacă acesta se schimbă anunţă-l şi explică-i din timp, altfel îi va fi foarte greu să se adapteze schimbării. Explicați-i de fiecare dată care sunt motivele deciziilor dvs. în ceea ce îl privește sau privesc întreaga familie.
35. Adu-i aminte că îl iubeşti, întrucât cea mai mare temere a lui este că o să te superi pe el atât de tare încât o să îl părăseşti.
