Pentru un copil ce s-a obişnuit să primească întreaga atenţie, un frăţior sau o surioară poate însemna competiţie. Acesta se va putea simţi părăsit sau presat de a se maturiza mai repede, fapt ce poate crea numeroase probleme pe termen scurt şi lung atât în viaţa copiilor cât şi a părinţilor.
Ca şi părinte, poate părea destul de greu să acorzi tuturor atenţia de care au nevoie, însă în arsenalul unui părinte există câteva soluţii:
Implică copilul înainte de naşterea bebeluşului
Vei avea destul timp din momentul în care vei afla că vei fi iar mămică până în momentul naşterii, acest timp poate fi folosit pentru a uşura tranziţia. Este recomandat să îi explici copilului ce se va întâmpla, înainte, în timpul şi după ce bebeluşul se va naşte, astfel încât copilul să fie pregătit pentru o perioadă ce îi poate crea confuzii.
Evită să îi induci ideea că bebeluşul va deveni imediat partenerul lui de joacă sau cel mai bun prieten al său, întrucât perioada de tranziţie până la această relaţie va fi de durată, datorită diferenţei de vârstă şi a intereselor diferite pe care le au copiii în fiecare etapă a dezvoltării lor.
Asiguraţi-vă că juniorul înţelege faptul că în următoarele săptămâni, bebeluşul doar va dormi, mânca, privi şi plânge. Explicaţi-i foarte clar că va plânge destul de mult însă sub nicio formă nu este vina sau responsabilitatea lui.
Câteva sfaturi pentru a obişnui şi apoi a implica micuţul sau micuţa cu noul membru al familiei:
– permiteţi copilului dvs. să vă însoţească în vizitele la medic, unde pe lângă faptul că va conştientiza micuţul suflet ce va veni va putea chiar să îi asculte inimioara la controlul cu ultrasunete sau să vizualizeze fotografiile fetusului;
– cumpăraţi-i o jucărie (bebeluş interactiv) şi arătaţi-i cum trebuie îngrijit;
– implicaţi-l în decizia de a denumi viitorul frate sau surioară, sugeraţi-i câteva nume care v-au plăcut şi dvs.;
– rugaţi-l să vă ajute la amenajarea camerei bebeluşului, cereţi-i părerea cu privire la culori sau jucării;
– citiţi-i poveşti cu bebeluşi ce îi prezintă într-o lumină realistă. Evitaţi să îi citiţi poveşti ce creionează o situaţie idilică a bebeluşilor sau a juniorilor din preajma lor.
– fiţi concişi şi sinceri în discuţiile cu micuţul despre bebeluşi: nu îi plictisiţi şi nu le puneţi pe umeri responsabilităţi ce sunt ale dvs., în caz contrar le veţi induce o stare de anxietate;
– amintiţi-i că şi el sau ea a fost bebeluş odată. Folosiţi-vă de un limbaj pozitiv şi adecvat vârstei spuneţi-i cum a fost la naşterea lui şi ce anume a fost special. Astfel îl veţi reasigura că este important pentru dvs. şi va înţelege de ce anume sunteţi atât de nerăbdătoare să vină pe lume un copil. Îi veţi putea induce astfel şi lui acest sentiment de a aştepta cu drag acest moment minunat.
– nu schimbaţi rutina şi activităţile zilnice ale copilului dvs. atât înainte dar şi în timpul şi în perioada de după sarcină. Încercaţi să menţineţi o stare de normalitate în activităţile zilnice, astfel încât juniorul să nu aibă sentimentul că un bebeluş îi va schimba total modul de viaţă cu care s-a obişnuit.
– copilul poate să îi cânte bebeluşului, să îl “înveţe” să zâmbească, să îi citească o poveste sau să îi povestească cum este să fi un copil mai măricel, însă sub nicio formă nu lăsaţi însă ca aceste activităţi să devină o obligaţie pentru copil;
– vorbiţi cu bebeluşul când juniorul este în preajmă despre ce frăţior sau surioară minunată are, astfel copilul va aprecia şi va simţi dragostea ce i-o purtaţi iar bebeluşul întregeşte şi nu împarte iubirea în familie;
– lăudaţi şi răsplătiţi comportamentul pozitiv al copilului faţă de bebeluş, astfel încât acesta să asocieze ideea de “bun frăţior” cu cea de părinte mulţumit şi familie fericită;
– încercaţi să petreceţi la fel de mult timp ca şi înainte singură cu copilul mai mare iar în cazul în care bebeluşul plânge, pe cât posibil, nu vă desprindeţi imediat din activitatea pe care o aveţi cu acesta;
– găsiţi lucruri plăcute de făcut cu întreaga familie, de exemplu o ieşire la iarbă verde, arătaţi-i copilul că bebeluşul este şi va fi întotdeauna parte a familiei;
– încercaţi să apelaţi bebeluşul ca şi bebeluşul nostru în loc de bebeluşul meu. Juniorii au un sentiment al proprietăţii foarte dezvoltat şi le va place să fie mai apropiaţi de bebeluşul lor;
– acordaţi cât mai multă atenţie pozitivă astfel încât să nu apeleze la arsenalul de smiorcăieli, ţipete şi plânsete pentru a vă atrage atenţia, aşa cum de altfel se pare că funcţionează în cazul bebeluşului. Acordaţi-i acelaşi tip de atenţie şi în momentele în care se implică în ajutorul dat bebeluşului. Chiar dacă critica este constructivă, aceasta poate aduce după sine un sentiment de intimidare şi chiar resentimente faţă de persoana noului membru al familiei;
– rugaţi rudele şi prietenii ce vă vizitează căminul să ofere mai întâi atenţie copilului cel mare, şi nu la modul ce părere ai de frăţiorul tău mai mic. Să se simtă în centrul atenţiei face minuni asupra încrederii în sine, de multe ori erodată de discuţiile interminabile referitoare la bebeluş;
– de multe ori, dar pe termen scurt, o îmbrăţişare, un pupic şi o discuţie ajută foarte mult ca juniorul să se simtă bine în cazul unor gânduri şi conflicte inevitabile când în familie apare un nou membru;
