(Iepurele)
Toţi îl ştiu că e fricos,
Nu e deloc curajos.
Întrece pe orişicine,
Căci aleargă cel mai bine!
(Lupul)
În poveşti e întâlnit,
Capra l-a şi pedepsit,
C-a mâncat doi iezi- odată
Şi ea-i foarte supărată.
(Ariciul)
E ţepos, nevoie mare,
Merge-agale pe cărare.
Vulpea des îl păcăleşte,
În baltă-l rostogoleşte!
(Veveriţa)
Sprinteoară şi codată
În copaci este cazată.
Ronţăie-ntr-una alune
Şi spune mereu: „ – Sunt bune!”
(Ursul)
Caută faguri de zor,
Strigă-ntr-una: mor, mor, mor,
În râuri des pescuieşte
Spuneţi, ştiţi cum se numeşte?
(Cerbul)
Legile îl ocrotesc,
Coarnele treptat îi cresc,
Pădurea o stăpâneşte
Ştiu că … el se numeşte.
(Vulpea)
Mincinoasă chiar şireată,
Merge-adesea la poiată.
Dac-o zăreşte Grivei,
Este vai, de coada ei!
(Căprioara)
În pădure iarbă paşte,
Pădurarul o cunoaşte.
Iarna-i aduce nutreţ
E un animal de preţ!
(Şarpele)
Fluieră şi se târeşte,
Prin pădure el răzbeşte.
Sub limbă are venin,
Ce-i amar ca un pelin.
(Porcul Mistreţ)
Ară prin păduri mereu,
Niciodată nu-i e greu.
Cu jir zilnic se hrăneşte,
Pădurea o stăpâneşte!
(Maimuţa)
Mereu este zvăpăiată,
De copii aplaudată.
Face tumbe, giumbuşlucuri,
Ştie deja multe trucuri.
Te imită, te-mbrânceşte,
Râde de se prăpădeşte.
Este bucuroasă tare,
Când de pe o creangă sare.
(Leul)
Este rege fioros
Toţi pleacă capul în jos.
Unii fug-nevoie mare,
De apare pe cărare!
(Zebra)
Delicată şi vărgată,
Aleargă pădurea toată
Dacă simte că-n tufiş
Vine un leu pe furiş.
(Girafa)
Graţioasă şi gât- lung,
În pădure-i cunoscută.
De porneşte la drum lung,
La fugă e ne-ntrecută.
Are corpul cam pătat,
Dar asta nu-i cu bănat.
Chiar dacă e pătăcioasă,
Mereu se simte frumoasă!
( Elefantul)
Uneori e indian,
Alteori e african.
Când păşeşte tropăieşte,
Întreaga junglă vuieşte.
Nasul lung, uşor teşit,
La duş este folosit.
Deşi are-un spate lat,
Poate fi şi delicat.
