Autor: SuperDaddy

Cum anume trebuie să răspundem într-o manieră pozitivă atunci când copiii îşi deschid inima în faţa noastră, dacă de multe ori am fost puşi în situaţia în care răspunsurile pe care le-am primit la rândul nostru să nu ne fi sprijinit cu adevărat într-un moment delicat. Până la urmă, să sprijini şi să susţii pe cineva înseamnă să îi permiţi să îşi exprime şi să îi accepţi sentmentele. Înseamnă să îl asculţi, înseamnă să rezişti tentaţiei de a corecta persoana, sentimentele sau problema. Înseamnă să îl accepţi necondiţionat chiar dacă nu reuşeşti să îi înţelegi simțirile și intensitatea lor sau chiar dacă tu ai fi procedat altfel în aceleaşi situații.

Nu de puţine ori observăm că avem dificultăţi cu privire la înţelegerea sentimentelor ce ne inundă gândurile şi inimile sau dificultăţi de comportament în momentele intense în care suntem supuşi acestora. De multe ori punem la îndoială capacitatea noastră de a simţi sau chiar nevoia de a ne auto-apăra în faţa unor situaţii, imagini sau evenimente care ne trezesc sentimente mai puţin confortabile, care ne scot din ritm, pe care poate nu am vrea să le avem la momentul respectiv. Dacă este greu să ne înţelegem pe noi înşine, atunci cum să nu ne fie greu când suntem supuşi sentimentele celor din jur, mai ales când acestea sunt chiar ale copiilor noştri, care, la vârste fragede fiind, încă nu au învăţat nici să le exprime?

Contribuţia grădiniţei la procesul general al dezvoltarii fizice, psihice şi sociale a copilului este relativ uşor de pus în evidenţă având în vedere că acest prim mediu organizational cu care se confruntă copilul exercită o influenţă profundă, cu rol facilitator pentru experienţele sociale ulterioare.

Te-ai întrebat vreodată cum de poate învăţa chiar şi două limbi străine în 2-3 ani? Te-a uimit atunci când a putut reproduce perfect situaţii şi imagini trecute, deşi parcă mai ieri, la 10 minute după plâns uita deja acea jucărie mai scumpă? Te-ai întrebat vreodată cum a reuşit atât de repede să treacă de la faza în care nici măcar nu putea întreba “ce este asta” la faza în care inventează jucării din ce în ce mai trăznite, lumi cât mai complexe şi te uimeşte că are deja în memorie zeci de cântecele şi poezioare, fără măcar să ştie să scrie şi să citească, să înveţe versuri fără a se folosi de memoria vizuală?