Bebeluşii apar pe lume ca nişte fiinţe de pe o altă planetă. Primele lor gânduri şi sentimente sunt destul de confuze, dar seamănă cu: „Sunt în siguranţă?”, „Cine mă va hrăni?”, „Ce s-a întâmplat cu salteaua mea cu apă?”, „Aceşti oameni par drăguţi. Cum pot să-i ţin aproape?”, „În ce m-am aşezat?”
Nu are rost să-i cereţi anumite lucruri bebeluşului sau să-l criticaţi pentru că „înghite tot”. Trebuie să-i ghiciţi necesităţile (de a-l schimba, hrăni sau legăna, de a-l ţine pentru a se elibera de gaze şi face colicile să dispară, de a-l plimba), din moment ce el nu poate să vă spună ce doreşte.
Important este să nu-i ignoraţi strigătele de ajutor, pentru că va deveni apatic şi deprimat dacă nu îl băgaţi prea mult timp în seamă. Este la fel de important să-l lăsaţi să înceapă să plângă puternic o clipă sau două, pentru a învăţa că poate face ceva pentru a i se sesiza nevoile, că dacă plânge va primi ajutor. Un copil care este hrănit întotdeauna înainte de a spune că îi este foame poate avea mai târziu dificultăţi în a şti ce doreşte.
Făcându-i un masaj copilului şi mângâindu-l, producând diverse zgomote în jurul lui, uitându-vă la el cu zâmbetul pe buze, toate contribuie la dezvoltarea sa pentru a deveni mai fericit, mai vesel, un copil care doarme, se hrăneşte şi învaţă mai uşor. Masajul s-a dovedit a fi un tratament rapid pentru copiii care suferă de constipaţie.
Fiţi cu copilul – faceti din el centrul atenţiei dumneavoastră în aceste momente în care se crează o legătură ce vă va influenţa, şi îl va influenţa toată viaţa începând de acum. Pentru a supravieţui şi a se dezvolta plenar copilul mic are nevoie de grijă şi suport continuu. Această grijă şi suport pentru dezvoltare constituie necesitatea şi dreptul de bază al tuturor copiilor. În calitate de primi educatori ai propriului copil, părinţii au în acest sens o responsabilitate enormă. Iar pentru o buna performanţă, în orice domeniu, avem nevoie de competenţe şi abilităţi. Deci, părinţii au nevoie de sprijin pentru a deveni mai buni (vezi cursurile de puericultură).
Aţi observat cum, în culturi mai înţelepte, copiii sunt purtaţi legaţi de mame, în eşarfe şi genţi? Conform tradiţiei din Bali, copilul nu trebuie să fie pus pe pământ înainte de a împlini vârsta de 6 luni. Înainte de această vârstă, el nu este lăsat deloc din braţe, fiind preluat din braţele unuia dintre părinţi în ale celuilalt. Noi am considera imposibil acest lucru, dar merită cel puţin să ne gândim la el.
Exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează cu adevărat este ca părinţii să satisfacă nevoile copilului şi ca acesta să se simtă iubit cu adevărat.
