Tăticii sunt diferiţi de mămici. OK, este evident că tăticii arată altfel, vorbesc altfel, se joacă altfel, și au, de obicei, o abordare diferită în ceea ce priveşte creșterea copiilor decât o mamă. Si asta e un lucru bun. Un băiat învață de la tatăl său, fără ca măcar să realizeze ce face el, ceea ce este şi ceea ce face un bărbat. El învață despre masculinitate, despre ceea ce barbatilor le place si nu nu place. Multi bărbaţi recunosc că, atunci când erau copii, se raportau la taţii lor: că au vrut să fie exact ca tatăl lor sau în unele cazuri, au vrut să fie opusul tatălui lor. Tăticii au, fără îndoială, o influență puternică asupra fiilor lor în creștere, și aceasta începe chiar din momentul nașterii.
Fathers sometimes find their sons’ infancy challenging. They love the baby and delight in his noises and new activities, but infant care seems to be Mom’s province. Devoted mothers sometimes unwittingly prevent Dad from taking a more active role by insisting that the baby be held, fed, and rocked in a particular way (usually hers). Dads often disappear, falling back on work and providing for their new family. Sometimes they don’t reappear for years, if at all.
A father’s role in the raising of his children has changed dramatically over the past century or two. In generations past, sons expected to follow in their fathers’ footsteps, apprenticing in their work and in their approach to life. During the nineteenth century, however, fathers began to go out to work, and the measure of a man’s success slowly changed. Rather than the closeness of his family and the strength of his family business, a man’s worth could be measured in his income, the value of his house, and the size of his car. Parenting became “women’s work”; fathers were just too busy earning a living. And generations of boys grew up hungering for closeness with a father they barely knew, someone who came home only to eat dinner, look over homework, hear about the day’s misbehavior, and watch a little television.
Research shows that without a doubt, fathers are an integral part of their sons’ healthy emotional, physical, and cognitive growth from their first moments of life. Boys whose fathers love them and can demonstrate that love in consistent, caring ways have fewer problems later in life with peers, academics, and delinquent behavior. One study tracked a group of boys and girls for twenty-six years, exploring the roles of both mothers and fathers in nurturing emotional health and empathy. While the mother’s role was important, by far the most influential factor in a child’s emotional health was how involved the father was in a child’s care. In fact, the benefits of having an active, involved father during infancy and early childhood appear to last well into adolescence.
Cercetările arată că, fără îndoială, tații sunt o parte integrantă a fiilor lor emoțională o creștere sănătoasă, fizică, cognitivă și de momente primele lor de viață. Băieți ai căror tați îi iubesc și pot demonstra că dragostea în moduri coerente, grijulii au mai putine probleme mai tarziu in viata, cu colegii, profesori universitari, și comportament delincvent. Un studiu pe senile un grup de băieți și fete de douăzeci și șase ani, explorarea rolurile atât mamele cât și tații în cultivarea de sănătate emoțională și empatie. În timp ce rolul mamei a fost important, de departe factorul cel mai influent în domeniul sănătății emoționale a copilului a fost cat de implicat a fost tatăl în îngrijirea unui copil. De fapt, beneficiile de a avea un tată activ, implicat in timpul copilariei si copilarie par să dureze bine în adolescență.
Părinți, uneori, că copilarie fiilor lor provocatoare. Ei iubesc copilul și plăcere în zgomote sale și activități noi, dar grija pentru sugari pare sa fie provincia mama lui. Mame devotate, uneori fără să vrea tata împiedica de la a lua un rol mai activ de către insistând asupra faptului că copilul va avea loc, hrănite, și zguduit într-un mod special (de obicei ei). Tați dispar adesea, intră din nou pe locul de muncă și modul de noua lor familie. Uneori, ei nu mai apare de ani de zile, în cazul în care, la toate.
Rolul unui tatălui în creșterea copiilor săi sa schimbat dramatic in ultimul secol sau două. În trecut generații, fiii de așteptat să urmeze în urmele părinților lor, apprenticing în munca lor și în abordarea lor de viață. În timpul secolului XIX, cu toate acestea, părinții au început să iasă la muncă, iar măsura succesului unui om încet schimbat. Mai degrabă decât gradul de apropiere al familiei sale și puterea de afacerea familiei sale, în valoare de un om ar putea fi măsurată în venitul său, valoarea casei sale, și de mărimea mașinii sale. Parenting a devenit “muncii femeilor”; părinții au fost prea ocupați câștiga existența. Și generații de băieți au crescut foame de apropiere, cu un tată care abia cunoscut, cineva care a venit acasă doar să mănânce cina, uita-te peste temele, aud despre indisciplina zi, și urmăriți un televizor mic.
