Un copil nu se naște cu propriul manual de utilizare spre a fi înmânat părinților şi doriţi să asigurați copilului dvs cea mai bună creștere și dezvoltare posibilă. Să fi un bun părinte se învață din experiență, nu există o formulă magică sau o teorie exhaustivă ce poate fi aplicată pentru orice părinte și pentru orice copil. A avea parte de această experiență este un lucru minunat, întreg universul se schimbă, găsind în copil centrul universului vostru. De multe ori însă, vă puteți simți neajutorat sau incapabil în fața acestei responsabilități, prin urmare frustrarea, supărarea și îndoiala pot apărea în sufletul dvs.
Trebuie să acceptați și faptul că imperfecțiunea caracterizează omul și implicit părintele. Aveți foarte multe calități și abilități bine și armonios dezvoltate însă este important să descoperiți și punctele dvs. slabe pentru a putea fi cât mai bun în meseria de părinte. Încercați să aveți așteptări realiste referitoare la dvs. în primul rând, la soțul sau soția dvs dar și față de copii. Nu le puteți ști toate, nu puteți să fiți un as în orice domeniu, prin urmare fiți înțelegător cu propria dvs persoană și încercați să faceți din meseria de părinte o meserie făcută cu plăcere.
Ne-am gândit că cele 100 de sfaturi de mai jos vă pot ajuta.
Notă: Toate acestea se regăsesc explicate în articolele de pe SuperMamici şi reprezintă în principiu o sinteză a articolelor de pe site. Binențeles că fiecare mămică, tătic, bunică și bunic au acumulat în timp, din experiență, și alte cunoştinţe ce ar putea ajuta o tânără familie la început de drum. Ne-am bucura dacă această listă s-ar îmbogăți cu aportul dvs. Sperăm să vă fie de folos !
1. Adaptaţi-vă vremurilor. Nu raportaţi şi comparaţi modul în care dvs. aţi fost crescut la modul cum anume trebuie să creşteţi acum copilul dvs. Este evident exemplul cu privire la “generaţia cu cheia la gât”, societatea, pericolele, concepţiile, afecţiunile, tentaţiile dar şi oportunităţile sunt într-o continuă schimbare.
2. Evită conflictele, lupta este disproporţionată, ai mult mai multe arme pe care trebuie să le eviţi să le foloseşti. Dacă micuțul te testează printr-o criză de temperament sau se poartă inadecvat cu tine, cel mai bine este să părăsești camera și să îi explici calm că dacă vrea să reia discuţia cu tine atunci trebuie să o facă așa cum trebuie şi că te poate găsi în camera alăturată. Nu părăsi niciodată camera supărat sau înfrânt!.
3. Percepe copilul așa cum este el, în mod realist. Abilitățile noastre de a percepe copilul sunt influențate de starea (dispoziția) noastră și de felul în care atitudinile și comportamentul copilului ne afectează. Uneori puteți avea tendința de a atribui copilului propriile dumneavoastră stări de agresivitate, ostilitate, anxietate sau de a-i atribui copilului calități pe care le observați la persoane cu care ați avut relații strânse și din partea cărora ați avut dezamăgiri și pierderi. Atentie! Dacă percepția greșită asupra copilului dăinuie o perioada lungă de timp, acesta își va însuși comportamentele pe care dumneavoastra i le atribuiți în mod greșit (eronat) și va începe să creadă că este așa cum îl percepeți (rau, obraznic, urât, bun de nimic). Riscurile sunt mari și efectele în viitor devastatoare atât pentru el cât și pentru dumneavoastră.
4. Răsfăţul nu are legătură cu dragostea, sau mai exact dacă îţi iubeşti mult copilul şi îi arăţi acest lucru, nu înseamnă că îl răsfeţi, răsfățul este o chestiune ce ține de răsplată sau indulgenţă disproporţionată, aşteptări mai puţine prin coborârea ştachetei sau înlocuirea dragostei cu lucruri materiale.
5. Să te superi pe un copil care plânge nu face decât sa-l sperie. Un copil nu plânge ca să vă enerveze, el va cere ceva sau dorește să vă transmită o nemulțumire sau o bucurie. El are nevoie de voi pentru a se calma. Copilul dumneavoastră nu este mofturos dacă plânge, el însa nu are cuvinte pentru a se face înțeles. Plânsul nocturn (în timpul nopții) nu este o boală, așa încât nu trebuie să dați medicamente sau calmante copilului pentru aceasta. El nu este coleric dacă plânge, doar că nu este capabil să se oprească singur.
6. Adaptează-ţi întotdeauna stilul de a fi părinte. Multe strategii funcţionează perfect o perioadă, însă odată cu trecerea copilului la un alt nivel al dezvoltării sale stilul dvs. trebuie să se adapteze. Pe măsură ce copilul creşte în vârstă de exemplu, abilitatea de a polemiza creşte considerabil, prin urmare în cazul în care nu îi daţi argumente din ce în ce mai serioase vă va pune la îndoială raţionamentul.
7. Ține minte că tu ești cea mai interesantă jucărie a copilului tău, cea mai bună carte și izvor de informații, cel mai bun prieten, însă nu și cel mai bun doctor!
8. Dacă aveți un program mai aglomerat datorită locului de muncă sau a problemelor zilnice, să nu vă considerați un părinte mai rău … Mai important este ca timpul petrecut împreună cu copilul să fie de calitate.
9. De fiecare dată când îţi motivezi copilul să ducă la bun sfârşit o activitate, gândeşte-te înainte la cum o faci: prin iubire, prin frică sau prin recompense? Care este cel mai sănătos mod pentru copilul tău? Care este rolul şi scopul tău în viaţa micuţului?
10. Chiar dacă crezi că va plânge când îi spui adevărul, va înţelege mai devreme sau mai târziu că eşti sincer, că ai încredere şi că ţi la el.
11. Și copiii sunt stresați. Majoritatea celor mari cred că doar adulții și adolescenții cu problemele lor sunt stresați, dar puneți-vă în locul lui! Este mic, abia se poate exprima, nu numai că nu înțelege cum funcționează lumea sau cum gândesc oamenii, dar nici măcar nu are control asupra puținelor lucruri pe care le știe incluzându-se aici și pe el! Asta este foarte stresant, și chiar are nevoie de ajutorul tău.
12. Părintele trebuie sa satisfacă nevoile copilului și nu invers. Mulți părinți au, din nefericire, percepții eronate asupra acestui fapt, așteptând să primească de la copil înțelegere, liniște, ajutor, transformând copilul într-un mic adult. Astfel de comportamente/ atitudini conduc la neglijarea gravă a nevoilor copilului și la maltratarea acestuia, atunci când el nu “raspunde” așteptărilor dumneavoastră, în acest caz greșite. Copilul dumneavoastră, la vârsta lui, nu poate să vă ofere înțelegere, liniște sau ajutor, pentru simplul motiv că el este cel care are nevoie de aceste lucruri. Iar dumneavoastră, ca părinți, sunteți primii care trebuie să i le asigurați. Este obligația și responsabilitatea voastră.
13. Copilul trebuie înțeles în funcție de vârsta lui cronologică și mentală. Puteți interacționa în mod pozitiv cu copilul dumneavoastră jucându-vă cu el, vorbindu-i, ascultându-i bucuriile și tristețile. Respingerile repetate, criticile frecvente la adresa lui, pedepsele aspre și frecvente, împiedică buna dezvoltare a copilului și duc la situații de neglijare și maltratare a acestuia. Important este să reușiti să-l educați fără a recurge la măsuri prea aspre, reușind să vă înfrânați propria durere și agresivitate, fără a o transmite asupra copilului dumneavoastră.
14. În jocurile sale, copilul nu-și va împrumuta jucariile și asta nu din egoism ci deoarece pentru el a împrumuta înseamna a pierde.
15. Nu este suficient să îi cumperi copilului tău jucării, ci trebuie să-l înveţi cum să se joace. Joaca este modalitatea prin care copiii trăiesc experienţe noi, asimilează cunoştinţe, îşi fac prieteni învăţând să relationeze într-un mod plăcut.
16. Copilul are nevoie de protecție deoarece el nu cunoaște pericolul. Are nevoie de limite, pe care trebuie să i le stabiliți dumneavoastră.
17. Bebeluşul nu aruncă lucrurile sau jucăriile pe jos pentru ca dumneavoastră să le adunați ci, în acest mod, vă cheamă să vă jucați cu el.
18. Un părinte nu va obosi niciodată să fie părinte. A făcut și va face toată viața sacrificii pentru copilul lui. Însă, asta nu înseamnă că trebuie să refuzi să faci și alte lucruri ce îți aduc fericire, ca persoană sau familie. Să îți îndrepți atenția și asupra nevoilor tale nu înseamnă că ești un părinte egoist ci pur și simplu înseamnă că ești interesată de propriul tău EU, ceea ce de altfel este o lecție foarte importantă și penru copilul tău.
19. Fiți veseli tot timpul ! Bucuria este molipsitoare, un copil bucuros vă va aduce toate premizele pentru a vă schimba starea de spirit.
20. Masa pe care o o iei împreună cu copilul tău este cea mai importantă masă a zilei.
21. A greși este uman. Însă este şi un drept al copilului: este dreptul lui de a învăța din experiențe.
22. Dacă a greșit în ceva, adu-ți aminte că el nu s-a născut cu un bagaj de cunoștințe și abilități, toate acestea se învață și le învață de la tine.
23. Aşa cum te comporţi cu el, așa se va purta el însuși cu el.
24. Nu corecta copilul când ești nervos. Așteaptă câteva momente, calmează-te și apoi rezolvă situația. Scopul pedepsei nu este să te simți tu bine prin refularea sentimentelor ci ca el să învețe o lecție importantă pentru viață. Nu poți preda dacă ești mânios. Nu ai vrea la grădiniță sau la școală ca micuțul tău să aibă un asemenea profesor, nu?
25. Iubește-i necondiționat și nu pentru că merită, ci pentru că aparțin familiei.
26. Când este supărat şi îţi spune că nu mai eşti prietenul lui, să şti că spune asta datorită sentimentelor intense pe care le are şi pe care nu reuşeşte să le înţeleagă, nu pentru că nu ar vrea să fie cu tine.
27. Nu folosi televizorul sau calculatorul pe post de dădacă. Acestea de cele mai multe ori substituie analiza, efortul intelectual şi gândirea cu informaţii transmise preoponderent pe cale vizuală şi de multe ori folosind tehnici de manipulare, ce mai târziu îl vor face pe copil să privească cu reticenţă orice modalitate de a sedimenta informaţii prin gândire şi efort propriu.
28. Fii responsabil cu privire la conţinutul programelor TV pe care le vizionează.
29. Nu învăţaţi copilul să mănânce în timp ce se joacă sau în faţa televizorului, chiar dacă pare că l-aţi păcălit şi fără să îşi dea seama mai introduce o linguriţă în guriţă, lipsa conştientizării a faptului că mănâncă va duce la lipsa conştientizării a faptului că îi este foame sau că trebuie să mănânce.
30. Ajutați-i să deosebească realitatea de fantezie, prin răspunsuri clare și simple, de multe ori încercarea de a le explica prin concepte abstracte sau complexe în afara ariei lor de înțelegere și control îi va face să fie mai confuzi și le va induce stări de anxietate;
31. Nu îi vorbi despre problemele tale, copilul nu este psihologul tău. Mai mult decât atât, dacă te simţi tulburat de o situaţie, gândeşte-te că micuţul tău va fi şi mai tulburat întrucât capacitatea lui de analiză şi senzaţia de securitate este nedezvoltată.
32. Reţelele de socializare înlocuiesc capacităţile şi abilităţile cognitive ale copilului cu abilităţile senzoriale şi de percepţie, dezvoltând simţurile pe termen scurt. Un alt aspect important al folosirii reţelelor de socializare şi a internetului este intimitatea copilului și a familiei dvs., aveți grijă la informațiile pe care le oferă copilul dvs. pe internet.
33. Ai grijă în ce lume intră copilul când este on-line, dacă crezi că “prichindelul se pricepe la calculatoare mai bine decât mine … atunci ceva NU este în regulă!”
34. Oferă-i un program bine stabilit, iar dacă acesta se schimbă anunţă-l şi explică-i din timp, altfel îi va fi foarte greu să se adapteze schimbării. Explicați-i de fiecare dată care sunt motivele deciziilor dvs. în ceea ce îl privește sau privesc întreaga familie.
35. Adu-i aminte că îl iubeşti, întrucât cea mai mare temere a lui este că o să te superi pe el atât de tare încât o să îl părăseşti.
36. Puteți comunica cu bebeluşul jucându-vă cu el și acordându-i atenția cuvenită, puteți chiar să-i vorbiți (chiar trebuie) deoarece la această vârsta el acumulează vocabularul pasiv, adică va ajunge să vă înțeleagă. ebelușilor le va place să le citiți, să vă audă vocea caldă, ritmul vorbelor, respirația și bătăile inimii dvs., chiar dacă nu pot înțelege ce le spuneți.
37. Va învăța ce înseamnă să aibă un prieten și să fie un bun prieten din relația ta cu el. Tu eşti universul lui, primii paşi îi va face exact la fel cum te vede pe tine că îi faci.
38. Ajută-l să se gândească la ceea ce contează cu adevărat în viață, ajută-l să vadă, să înţeleagă şi să respecte, adevăratele valori în viaţă. Aceste valori trebuie să fie ale tale.
39. Iubeşte-l, doreşte-l şi respectă-l, astfel va căpăta încredere în explorarea lumii și va vedea că are toate șansele să se descurce bine în viață.
40. Copiii au nevoie de timp și exercițiu astfel încât încercările lor să se materializeze în atingerea scopurilor propuse. Frustrarea nereușitei îi poate demotiva și chiar enerva, prin urmare suportul tău este determinant.
41. Nu cu banii devin copii fericiţi, învaţă-i să se definească prin ceea ce sunt şi nu prin ceea ce au.
42. Fii întotdeauna sigur pe tine și consecvent, arată-i că și tu îți acorzi ție respect.
43. Contează să ai o relaţie strânsă cu copilul dar mai mult decât atât, o relaţie bună!
44. Gândiţi pragmatic şi realistic. Daţi-le instrucţiuni ce ştiţi că pot fi duse până la capăt în concordanţă cu dezvoltarea psihică şi a vârstei copilului. Nu vă aşteptaţi că un copil în vârstă de 3 ani poate să se îmbrace singur într-o manieră corespunzătoare sau cu un efort minim. Nu puteți să pretindeți unui copil să facă ceva ce nu este capabil să facă la vârsta lui. Însă uneori așteptarile din partea părinților sunt benefice pentru copil, stimulându-l și provocându-l.
45. Când îl întrebați despre cum a fost la școală trebuie să simtă că premiza discuţiei este dragostea şi grija ce i-o purtaţi și nu că doriți să aflați informații într-o manieră demnă de un spion.
46. Copiii sunt unici, ei nu se afla în competiţie cu nimeni altcineva ci doar cu propriile lor limite, nu ar trebui comparați cu alții. Nu vă simţiţi lezaţi în momentul în care un alt părinte vă povesteşte despre o realizare a copilului lui (de exemplu primele cuvinte sau mersul pe bicicletă). O face din bucurie împărtăşindu-vă un moment fericit şi nu pentru a demonstra ceva. Să nu vă simţiţi niciodată jenată să vă exprimaţi la rândul dvs. laudele la adresa copilului dvs. Iar dacă o faceţi în preajma lui este şi mai bine!
47. Impuneți pedepse ce le poți apoi respecta. Evitaţi ameninţări, cum ar fi “Dacă stropești când te joci în cadă, niciodată nu am să te mai las să te joci din nou în apă.”
48. Pentru un copil orice tip de atenţie este mai bună decât ignorarea, prin urmare va căuta în lipsa atenţiei pozitive, atenţia negativă sub forma pedepsei sau expunerea la critici.
49. Împărtășiți sentimentele. Fiți empatici. Bucuria este deplină numai când este împărtăşită cu cei dragi iar suferinţa devine mai uşoară, dacă are cine să îl aline, să îi oferim un umăr pe care să plângă.
50. Dacă simţiţi că frica micuţului vă induce panică, este esenţial să găsiţi mai întâi mijloacele de a învinge propria frică. Altminteri, nesiguranţa părintească este nu doar remarcată de copil, dar este interpretată drept o confirmare a temerii lui.
51. Dacă micuţul obţine cadouri, recompense, un plus de atenţie şi în general lucruri bune ori de câte ori manifestă frică, va deprinde repede că asta îi poate aduce beneficii proporţionale cu manifestarea temerii. Şi, normal, nu va dori să renunţe la ea pentru că îi este utilă.
52. Frica poate fi un mesaj ce trebuie descifrat corect. Ea poate ascunde o nevoie. Dacă râdeți de fricile lui, copilul nu va scăpa de ele, ci va încerca să le ascundă, fapt ce poate avea consecinţe negative în plan psihic.
53. Produsele pentru siguranţa copiilor nu sunt înlocuitorii responsabilităţii şi supravegherii adulţilor, acestea nu substituie ochii, urechile şi inteligenţa dvs.;
54. Copilul nu trebuie privat de joacă, timpul alocat acestei activități nu trebuie înlocuit cu alte task-uri (ce oricum îi vor ocupa toată viața), tocmai pentru a ajunge ceea ce noi ca părinți ne dorim: un adult puternic și echilibrat din punct de vedere psihic și fizic, învingător și corect în gândire, să deosebească binele de rău. De exemplu cu copiii mai măricei, nu înlocuiți cititul unei povești cu o sesiune de învățare a unui manual.
55. Citindu-i o poveste și observându-i reacțiile, poți descoperi, dezvolta și ajuta partea sentimentală a copilului, iar acesta va avea parte de confortul de a fi înțeles și va asimila această înțelegere a sentimentelor cu dragostea dar și cu susținerea în fața unor sentimente ca frica și grija.
56. Poveștile pentru copii trebuie să fie simple și scurte, pentru a le ține atenția micuților și pentru a le insufla dorința de a mai asculta încă una. Evitați să aveți cărți ce prezintă o categorie de oameni sau de breslă ca fiind de fiecare dată cei răi sau cei buni, alegeți povestiri variate se va plictisi de tânărul cel puternic care tot timpul învinge zmeul. Nu îi stricați plăcerea de a asculta sau citi povești.
57. Copiii mai mici trebuie supravegheaţi în permanenţă în preajma apei astfel încât să puteţi interveni imediat. Aceştia se pot îneca şi la o adâncime a apei de doar 5 cm! Copiii mai măricei NU pot supraveghea copiii mai mici. Nici un echipament de protecţie (plută, colac, saltea) nu înlocuieşte supravegherea copilului de către un adult.
58. Alăptatul la sân face să se statornicească o relaţie intimă între mamă şi copil. Copilul simte căldura corpului tău, îţi aude bătăile inimii, care-i sunt familiare şi-ţi simte mâinile cum îi mângâie tandru căpşorul. Aici e locul unde el se simte cel mai fericit. Alăptează cât poți de mult însă începe diversificarea la timp. Dacă, din anumite motive, eşti în imposibilitate de a-ţi alăpta copilul la sân, poţi folosi una dintre multiplele formule existente iar aceasta, cu siguranţă, nu te va face să te simţi o mamă mai puţin bună. N-ai nici un motiv să-ţi faci mustrări de conştiinţă, fiindcă mult mai important e ca bebeluşul să fie hrănit într-o atmosferă de afecţiune, destinsă, decât să-l alăptezi împotriva voinţei.
59. Regimul alimentar în perioada în care alăptezi este la fel de important ca cel din perioada sarcinii. Renunță la ţigări şi alcool, fiindcă substanţele dăunătoare pe care le conţin vor fi transferate copilului prin lapte şi îi pot face rău.
60. Tratamentul afecțiunilor se face strict la indicaţia medicului.
61. Cunoașterea mediului înconjurător se face prin simţuri, bebeluşul va explora bagând totul în gură, încercând să atingă toate lucrurile, nu-l pedepsiți niciodată pentru asta, ci faceți mediul lui ambiant cât mai sigur.
62. Problemele în familie se rezolvă între adulți. Dacă vă vede supărați în preajma lui se va gândi că a făcut ceva rău, că el este de vină și nici nu va reuși să știe de ce dă singur vina pe el.
63. Nu încurajați bebeluşul să folosească premergătorul.
64. Bebelușilor tind să le placă vocile cu tonalități înalte și spuse cu o față expresivă (acesta este și unul din motive pentru care mulți dintre noi când vorbim cu un bebeluș “ne prostim” spre a îi crea plăcere). Ascultă-ți bebelușul și copiază sunetele pe care acesta le face, acesta va interpreta că este ascultat, înțeles și că face parte din discuție, fiind primul pas în a îl învăța să vorbească.
65. Nu au total dezvoltate noţiunile de timp şi spaţiu, prin urmare tot ceea ce văd sau aud că se întâmplă vor crede că se întâmplă sau că se va întâmpla în apropierea lor, totul se învârte în jurul lor, aveţi grijă în momentul în care discutaţi cu ei sau în faţa lor despre anumite chestiuni (dezastre naturale, ştiri negre sau evenimente radicale).
66. Nu utilizaţi sperieturi de genul: dacă nu eşti cuminte te duc la spital sau te las la grădiniţă. Copilul se va conforma probabil însă va prinde frică de medic sau dusul la grădiniţă sau creşă va deveni o activitate la care se va opune rezistenţă.
67. Când mergeţi la doctor, rămâneţi calmi și nu arătaţi sub nicio formă agitaţie, teamă sau ingrijorare de faţă cu el, chiar dacă diagnosticul nu este tocmai optimist.
68. Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului. Luaţi atitudine!
69. Acordă-i cât mai multă afecţiune fizică pe lângă cea verbală, copiilor le place să fie strânşi în braţe sau ţinuţi de mână.
70. Nu îmbunătăți ceea ce copilul dvs. a creat, făcut sau finalizat decât dacă este absolut necesar sau dacă vi se cere. Altfel, observându-vă, acesta poate fi uşor descurajat.
71. Lauda este cheia, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastră nu este cooperant. Copiii repetă comportamentul care atrage atenţia.
72. Anunţaţi dinainte micuţul cu privire la timpul rămas disponibil pentru joacă sau televizor. Nu îl luaţi imediat acasă, spuneţi-i din timp că mai poate să stea 10 minute.
73. Fără “dacă”. Folosiţi-vă de limbaj pentru a îl face cooperant. Sună mai bine: “după ce strângi în camera ta ieşim în parc” decât “dacă strângi în camera ta ieşim în parc”.
74. Lasă copilul să se descurce singur în situaţii mai tensionate. Dacă se ceartă cu cineva lasă-l să (înveţe şi să) rezolve singur problema. Interveniţi doar dacă este cazul. Nu veţi putea fi tot timpul în preajma disputelor de la grădiniţă sau şcoală.
75. Dacă despărţirile înainte de grădiniţă sunt mai dificile lasă-i un obiect ce îi aduce aminte de tine. Va fi mai liniştit cu acel obiect.
76. Dacă trebuie să îl pedepseşti, nu amâna momentul întrucât nu va mai putea înţelege corespunzător pedeapsa şi va rămâne cu impresia că este pedepsit pe nedrept
77. Fii un bun model pentru copilul tău şi când este vorba de mâncare: mănâncă sănătos, mănâncă la masă şi nu sări peste mese.
78. Pentru un nou născut suptul degetului este o activitate relaxantă, liniștitoare.
79. Părinții tirani îi fac pe copii tirani.
80. Copilul nu știe ce este bine si ce este rău, așa că interziceți-i ceea ce credeți că trebuie interzis fără a-l pedepsi aspru și a-l bate.
81. Vorbiţi-i clar şi în limbaj simplu. Cu cât vorbeşti mai mult cu atât va înţelege mai puţin. De exemplu nu recomand: Ai grijă (este prea vag), Poţi te rog să strângi jucăriile? (nu cere, ci spune), Du-te în baie, spală mâinile şi faţa, spală-te pe dinţi, vino apoi să te văd şi apoi te duci în pat (prea multe instrucţiuni şi cuvinte).
82. Aveţi grijă la limbaj, fiţi foarte atenţi asupra cuvintelor pe care le folosiţi. Cuvintele urâte creează amintiri urâte.
83. Vorbiţi-i pozitiv. Spuneţi-i despre ce vreţi ca el să facă şi nu ce nu vreţi să facă. Nu numai ca păstraţi o atmosferă pozitivă, însă nu îi daţi şansa de a face ceva ce nu aţi dori să facă dacă aţi omis să îi menţionaţi expres. De exemplu, dacă îi spuneţi să nu alerge, va avea atunci opţiunea de a sări sau de a se tăvăli.
84. Evită să îl corectezi în public. Va fi mult mai responsabil și înțelegător dacă îi vei vorbi blând între patru ochi.
85. Seara la culcare puteţi să-i spuneți copilului “La revedere”, acest lucru îl va ajuta dimineața să se trezească bine dispus.
86. În cazul în care trebuie să îi dai o lecţie gândeşte-te înainte dacă nu cumva metoda aleasă îi distruge respectul faţă de sine.
87. În familie pot (şi vor) apărea probleme. Acceptă că nu toate problemele pot fi pe deplin rezolvate. Multe din probleme au la bază diferenţe fundamentale ale temperamentului şi personalităţii fiecăruia din familie (de la copil, până la mămică şi tătic). Odată ce accepţi că aceaşi problemă va reapărea efectul acesteia va fi mai mic. Puneţi accent pe ceea ce vă leagă şi nu pe ceea ce vă diferenţiază şi gândiţi-vă că o familie puternică este caracterizată prin problemele rezolvate şi nu prin lipsa acestora prin ignorare. Este bine să vă reamintiţi că că înainte de a fi mămică şi tătic aţi fost femeie şi bărbat. Şi că înainte de asta aţi fost copii.
88. Nu fă promisiuni ce nu le vei putea onora. Chiar dacă așa rezolvi o situație delicată, pe termen lung este posibil să își piardă încrederea în tine.
89. Nu insista şi nu te aştepta să îţi vorbească copilul de fiecare dată când vrei tu, însă de fiecare dată ascultă-l atunci când doreşte să îţi vorbească. Vei învăţa mult mai multe atunci când vine la tine să îţi spună un lucru decât atunci când insişti să ţi se dezvăluie.
90. Nu îi descuraja, motivează-i! Şi ţine minte că linia dintre a fi realist şi a fi negativist sau descurajant este foarte fină iar în unele situaţii copiii au nevoie să continue să viseze decât să fie scuturaţi la realitate.
91. Stabilirea de reguli ajută copilul tău să îşi dezvolte auto-controlul. Încurajarea independenţei îl vor ajuta să îşi dezvolte capacităţile de a îşi stabili şi urma drumul în viaţă. Pentru a avea succes în viaţă, are nevoie de ambele.
92. Pentru ca micuţul să înveţe să te asculte atunci când îi dai instrucţiuni sau creezi anumite reguli, trebuie să dai dovadă de răbdare şi perseverenţă.
93. Ca şi viitor tătic, încearcă să fii înţelegător dacă partenera ta este mai sensibilă ca deobicei – sarcina presupune o serie de lucruri noi şi neobişnuite. Chiar dacă eşti foarte ocupat, partenera ta are nevoie de şi mai multă atenţie şi de mai mult sprijin decât în mod normal.
94. Oricât de obosită eşti după naştere, fii activă! Exerciţiile fizice îţi îmbunătăţesc capacitatea cardiorespiratorie, tonusul muscular se reface, inclusiv la nivelul muşchilor abdominali, nivelul de energie al corpului creşte, starea de bine se îmbunătăţeşte, îndepărtează stresul, previne şi accelerează vindecarea depresiei postnatale, îţi conturează silueta şi te şi scapă de kilogramele în plus.
95. Copiii cu vârsta sub 8 ani, au nevoie de libertate în joacă, nu este recomandat să fie împinși de la spate spre sporturi de performanță, până la această vârstă contează mai mult plăcerea de a face sport și nu plăcerea de a învinge, psihicul lor putând fi afectat de numeroasele eșecuri în cazul în care își măsoară forțele cu copii mai bine dezvoltați fizic.
96. Să priveşti fotografiile copiilor tăi te poate face mai fericită chiar decât o bucată de ciocolată!
97. Donarea jucăriilor vechi este o activitate foarte bună de a dezvolta în paleta de sentimente a copilului simpatia, empatia, dorința de a ajuta copii mai săraci. Și atunci când vei face donația, dacă o veți face personal și nu veți apela la serviciile unor intermediari, ia-l și pe cel mic cu tine, pentru a simți bucuria celui care, pentru o clipă, va fi în al nouălea cer.
98. Dacă eşti nevoit să îi spui copilului “Mai târziu”, această expresie nu trebuie să devină “Niciodată!”
99. Nu întotdeauna calea cea mai uşoară este şi cea mai bună sau şi cea mai corectă. Transmite acest lucru copilului tău arătându-i.
100. Fiecare părinte şi fiecare copil este unic. Un părinte îşi cunoaşte cel mai bine copilul lui. Să ceri însă ajutorul unui specialist, doctor, dascăl sau psiholog este o obligaţie ce derivă din responsabilitatea ta ca părinte. Nu înseamnă că nu ești deștept, pregătit sau un bun părinte ci înseamnă că ai grijă de copilul tău și că vrei să faci şi vei face tot ceea ce este mai bine pentru el. Când văd oamenii mari că cer ajutor şi copii înțeleg la rândul lor că nu sunt singuri pe lume şi că este OK să ceară ajutor.