Alimentaţia copilului între 1 şi 3 ani se sprijină pe aceleaşi principii mari ca şi alimentaţia sugarului, adică i se dă hrana după nevoile organismului şi după posibilităţile de lucru ale aparatului său digestiv. Creşterea copilului cu vârsta între 1 şi 3 ani este mai înceată decât creşterea sugarului, activitatea însă este mult mai bogată, consumând pentru aceasta mai multă energie decât pentru creştere.
Activităţile copilului de 1-3 ani
Aşa, de exemplu, rămâne treaz peste 3-6 ore şi-şi umple perioada de veghe alergând dincolo încoace, căţărându-se, ridicând şi trăgând după el jucării sau obiectele ce îi vin la îndemână. Îşi organizează jocuri din ce în ce mai complicate, vorbeşte din ce în ce mai bine şi participă din ce în ce mai activ la viaţa din jur. Pentru toate aceste activităţi are nevoie de o alimentaţie bogată în substanţe energetice, iar în ceea ce priveşte capacitatea de hrană, aceasta este sporită.
Este pregătit de noi răsfăţuri culinare!
La vârsta de un an are 8 dinţi, la vârsta de 2 ani şi jumătate are deja 24 de dinţi, deci dentiţia de lapte îi este completă. Sucurile digestive sunt de asemenea sporite şi variate. La această vârstă copilul are nevoie de 80 de calorii pe kilogram, iar alimentaţia trebuie să fie variată, atât sub raportul necesităţilor lui alimentare cât şi al modului de preparare al prânzului.
Varietate şi diversificare
Pentru satisfacerea principiului variaţiei şi pentru asigurarea numărului de calorii copilul va primi: lapte, ouă, carne pentru proteinele animale; mazăre, fasole verde, fasole uscată, linte şi alte legume pentru proteinele vegetale; unt şi ulei vegetal pentru grăsimi; zarzavaturi şi fructe pentru vitamine şi săruri minerale. Toate acestea au importanţa lor şi nu pot lipsi din alimentaţia copilului între 1 şi 3 ani.
Laptele
Laptele constituie încă hrana de bază în alimentaţia copilului antepreşcolar, însă nu trebuie să depăşească 500-600 gr./zi. Se poate da sub formă de lapte dulce, simplu sau cu cacao, în budinci, creme, iaurt, preparate cu făinoase, etc. Dacă unii copii nu suportă laptele dulce, atunci i se va acorda sub oricare altă formă (babeurre, lapte calcic, etc), pentru a nu se renunţa la el.
Ouăle
Ouăle constituie un aliment deosebit de folositor în hrana copiilor antepreşcolari, mai ales pentru bogăţia de vitamine, minerale şi grăsimi ale gălbenuşului. Copiii de la un an în sus pot mânca şi albuşul, se va da la început câte puţin, ca la orice aliment nou introdus, apoi se va creşte treptat cantitatea. Copiii primesc deobicei oul cu plăcere, este bine să li se dea din două în două zile, dacă nu i se dă simplu, în preparate i se poate a şi în fiecare zi. Ouăle fierte moi sunt cele mai indicate, se mai pot da şi sub formă de ochiuri fierte, cu unt.
Carnea
Carnea nu trebuie să lipsească din alimentaţia copilului de vârstă mică datorită puterii sale hrănitoare. I se va da carne cam de trei ori pe săptămână. Păstrăm preferinţa pentru ficat, carne de pasăre, creier, peşte alb şi carne de vită. Se pot da la un prânz 30-50 de grame, la început tocată mărunt, apoi tăiată în bucăţele mici pe măsură ce copilului i se completează dentiţia şi poate mesteca din ce în ce mai bine. Copilul de la 2 ani în sus poate primi mai multe proteine de natură vegetală aflate în leguminoase: mazăre uscată, linte, fasole uscată. Despre ele vom vorbi la zarzavaturi.
Grăsimile
Un regim alimentar bine chibzuit trebuie să conţină şi grăsimi. Grăsimile bune (sau bine suportate de copil) în această perioadă sunt cele din gălbenuşul de ou şi untul. Se poate folosi la prepararea prânzurilorşi ulei vegetal (de măsline, de seminţe de dovleac sau de floarea soarelui). Nu sunt deloc indicate: slănina, untura de porc sau seul de vacă. Untul se poate da la copiii mici în preparate sau cu pâine şi biscuiţi, în amestec cu marmeladă. Cantitatea este de maxim 20-30 gr./zi. Uleiul, se poate da în salate şi în preparate de până la 40 gr./zi. Grăsimile asigură copilului o parte din energia de care are nevoie.
Făinoase la copiii mici
Organismul copilului în creştere, indiferent de vârstă, are nevoie de mari cantităţi de hidrocarbonate (făinoase şi dulciuri). De aceea, făinoasele şi dulciurile, cerinţe fundamentale pentru necesităţile copilului, vor fi date zilnic. Dintre făinoase, se vor folosi aceleaşi produse care au fost introduse în perioada de sugar, adică: griş, făinuri de tot feluri, biscuiţi, în plus pâine şi paste făinoase. Până la vârsta de 2 ani se va da copilului numai pâine albă, care nu trebuie să fie proaspăt produsă. Pâinea, în cazul copiilor mici, trebuie să fie sfărâmată şi amestecată bine cu salivă în gura copilului, prin urmare copilul trebuie învăţat să mestece foarte bine. Cantitatea zilnică necesară este de aproximativ 150-200 gr./zi. Făinoasele se dau în fierturi, în lapte sau în prăjituri uşoare de casă.
Legumele
Legumele folosit în alimentaţia copilului între 1 şi 3 ani sunt aceleaşi: morcovi, cartofi, spanac, dovlecei, conopidă şi roşii. La acestea se vor adăuga treptat şi celelalte: fasole verde, mazăre verde, salată, ceapă, usturoi, pătrunjel, mărar şi puţină varză. Acestea din urmă sunt legume care au multe substanţe hrănitoare şi multă celuloză. Fasolea şi mazărea proaspete se vor da copilului proaspete sau uscate, şi, ca şi lintea, sunt legume bogate în proteine vegetale. Conţin în cantitate destul de mare şi celelalte substanţe hrănitoare: amidon, vitamine şi minerale. Pentru cantitatea de celuloză pe care o au, se dau cu băgare de seamă, la început în supă pasată, piure şi apoi ca sote.
Foile de salată verde, sunt bogate în substanţe minerale şi vitamine. Se dau tăiate fin, în salată. Ceapa este foarte bogată în vitamine. Se foloseşte chiar înainte de un an, la supe de legume, dacă copilul o suportă. Usturoiul conţine multe vitamine şi minerale şi are proprietăţi uşor antiseptice. Se poate hrăni copilul cu usturoi sub formă de zeamă strecurată, la salate, sau în cantităţi foarte mici, tăiat foarte mărunt. Pătrunjelul şi mărarul sunt de asemenea bogate în vitamine şi minerale, şi alături de usturoi, pot fi folosit ca şi condimente. Legumele se dau copiilor mici sub formă de supe şi piureuri dar şi sub formă de sote-uri (sote-ul de morcovi de exemplu).
Sote-urile sunt fierturile de zarzavaturi tăiate în felii mici, fierte în apă puţină, înăbuşite la foc domol. Se adaugă un pic de unt proaspăt, după fierbere, sau în timpul fierberii. Legumele cu multă celuloză se vor da la început tot sub formă de supe simple şi pasate apoi în piure-uri.
Sub formă de salate de crudităţi, legumele pot fi date copiilor mici de îndată ce au dinţii suficient de puternici astfel încât să poată fi mestecate bine. Legumele din care se fac salatele pentru copii sunt: morcovii, ridichile de primăvară, salata verde, mărarul, etc. Se taie foarte mărunt sau se dau prin răzătoare, se stropesc cu zeamă de lămâie (evitaţi oţetul), se pune puţină sare pentru gust şi se servesc la masa de prânz (după vârsta de 2 ani).
Fructele
Fructele nu vor lipsi de asemenea din alimentaţia zilnică a copilului între 1 şi 3 ani. Se dau, ca şi până acum, pentru vitamine şi săruri, nu însă numai sub formă de sucuri, piureuri sau compoturi ci şi crude. Merele şi perele se pot da curăţate şi tăiate în felii mărişoare. Zmeura, fragii, căpşunile, murele se dau presărate cu puţin zahăr, iar copilul le poate mânca cu linguriţa. Cireşele şi vişinele, la fel ca şi piersicile sau caisele necesită o atenţie sporită datorită sâmburilor.
Nu se vor da prăjituri de cofetărie, ciocolată în exces, băuturi alcoolice (vin, ţuică, bere), îngheţată etc. Alcoolul este strict interzis la copil pentru că nu are nimic hrănitor pentru acesta, şi în schimb, odată înghiţit, trece repede în organism unde distruge cu precădere ţesutul nervos, care este foarte delicat la copiii mici.
Citeşte mai departe despre Dieta si masa copilului de 1-3 ani
Câte proteine, lipide şi glucide are nevoie?
Proporţia dintre cantitatea de proteine (lactate, ouă carne), lipide (unt, ulei) şi glucide (făinoase, dulciuri) folosite în alimentaţia copiilor de 1 şi 3 ani, este următoarea:
- 10%-20% proteine
- 20%-25% lipide
- 50%-55% glucide
Folosirea în cantitate prea mare a uneia dintre aceste categorii de alimente (proteine, grăsimi, zaharuri) este o mare greşeală şi înseamnă un regim alimentar dezechilibrat.
Regimul alimentar dezechilibrat al copilului
Regimul alimentar dezechilibrat al copilului va da naştere la tulburări mai mult sau mai puţin grave: sete, lipsă de poftă de mâncare, îngrăşare prea multă, sau, dimpotrivă, slăbire, creştere încetinită, sau stagnare în creştere, lipsă de voioşie, plictiseală, precum şi stări de nervozitate accentuată. Ca să nu ajungem la un regim dezechilibrat, vom ţine seama ca la fiecare masă să primească deopotrivă o proteină, un făinos şi un zarzavat.
Când se aleg alimentele pentru prepararea prânzului vom ţine totdeauna seama şi de ceea ce ştim că îi place copilului, respectând însă regula că “copilul trebuie să mănânce de toate”. Vom înlocui un zarzavat cu altul, vom face un preparat în locul altuia; alimentul care nu îi place îl vom strecura în cantitate mică printre celelalte, iar alimentul care îi place cel mai mult i-l vom da mai des. Forţând copilul să mănânce cu orice preţ ceea ce nu-i place, poate face să îi dispară pofta de mâncare.
Cum preparăm mâncarea pentru copii?
Prepararea prânzurilor pentru copii se va face separat de cea a adulţilor. Este greşită tendinţa pe care o au unele mame, ca după vârsta de un an, să hrănească copiii cu mâncare de adulţi. Copilul până la 18-24 de luni are tubul digestiv plăpând şi nu poate digera mâncarea condimentată, prea grasă sau complicat gătită. Dacă îi dăm să guste sosuri, ciorbe, constatăm că îi plac pentru că sunt o variaţie a felului lor de mâncare preferat, este însă o greşeală să dăm curs acestor capricii, întrucât vor ajunge să obosească prea curând intenstinul şi ficatul copiilor.
Mâncarea acestuia va fi gustos preparată, de aceea persoana care găteşte trebuie să guste mâncarea, care va fi şi frumos prezentată. Preparatele pentru copiii până la vârsta de doi ani vor trebui să aibă consistenţa piure-urilor, trecerea de la preparatele moi (piure, budinci, etc) la cele mai tari, se va face treptat, pe măsură ce copilul va avea mai mulţi dinţi şi vom fi siguri că ştie să mestece corect şi complet.
Cum şi de câte ori mănâncă copilul între 1 şi 3 ani?
Mesele copilului vor fi în număr de 5. Dintre acestea, trei mese vor fi mese consistente iar două vor fi gustări. La masa de dimineaţă (ora 7), copilului i se poate da: 200 grame de lapte, plus o felie de pâine, 5-10 grame de unt sau dulceaţă, magiun făcută în casă. La ora 10 se păstrează masa de crudităţi: fructe sau roşii cu biscuiţi, sau pâine cu unt.
La masa de prânz se dă o supă, care este foarte necesară pentru stimularea secreţiei sucurilor digestive. Nu se va depăşi cantitatea de 150 de grame. Poate fi supă de legume, de oase sau de carne. Supa de legume va fi dreasă cu unt, smântână sau ou. Poate fi şi acrită, mai ales cu borş de tărâţe, care este foarte bogat în vitamina complexului B. Felul al doilea, va fi piure-ul de legume sau soteurile, cam 150 de grame. Pe lângă piure (sau pireu 🙂 ) se dă carne, peşte, ou sau brânză. Felul al treilea va fi un fruct sau ceva dulce (prăjitură sau făinos cu lapte).
La ora 18, copilul primeşte o gustare compusă din fructe sau iaurt sau odată ce creşte, mămăliguţă cu brânză, paste, budinci de paste, orez cu lapte, ficăţei de pui.
Seara, la ora 21, un făinos cu lapte, o felie de pâine cu unt şi eventual 150 grame de lapte, o budincă, etc.
Educaţia şi masa
Servirea mesei copilului antepreşcolar este un bun prilej de educaţie culinară. Datorită mesei, copilul trebuie să-şi formeze o serie de deprinderi bune şi sănătoase, pe care nu le poate căpăta fără ajutorul părinţilor sau adulţilor.
Servirea mesei la ore fixe
Un program regulat de masă obişnuieşte copilul cu o viaţă regulată, predictibilă de care are nevoie pe perioada creşterii. De aceea, este indicat ca mele să fie servite la aceleaşi ore, în fiecare zi. Dacă i se serveşte copilului mai devreme, copilul nu mănâncă cu poftă şi deci poate rămâne nemâncat. Copilul care aşteaptă masa peste ora fixată, devine neliniştit, plânge, se supără din orice şi în felul acesta îşi va strica pofta de mâncare. Dacă plecaţi la drum, este bine să aveţi mâncarea pentru copil la îndemână într-un termos care menţine temperatura cât mai multe ore, de exemplu termosul pentru mâncare solidă de la Jane
Masa va fi servită curat, aspectuos
Masa trebuie aranjată cu grijă, astfel încât, doar privind-o copilul să devină interesat, să îi facă plăcere să se apropie şi să mănânce ce i se dă. Înainte de masă, copilul va fi dus la oliţă şi spălat bine pe mânuţe. Copilul trebuie să fie aşezat confortabil la masă, scaunele cu măsuţă pliabile pentru servit mâncarea
Copilul trebuie să mănânce tot ce i se dă
Binenţeles că i se va da numai ce trebuie şi cât trebuie, în funcţie de necesităţile alimentare dar şi de specificul fiecăruia în parte. I se va servi mereu altceva şi cu un gust plăcut, de exemplu, într-o zi griş cu lapte, în altă zi orez, apoi făină de grâu, fulgi de ovăz, etc. I se va servi într-o zi piure de cartofi făcuţi cu lapte, în altă zi de morcovi sau dovlecei, mazăre, apoi sote de legume sau budincă de legume.
Mâncarea va fi îndeajuns de sărată, zaharată, parfumată cu vanilie sau scorţişoară, dacă este nevoie, astfel încât să aibă un gust şi o aromă plăcută, ţinând seama că în această perioadă copilului i se dezvoltă foarte mult simţul gustului. Copiii care refuză mâncarea din capriciu vor fi îndemnaţi să mai ia o linguriţă şi încă una, până termină. Copiii care refuză mâncarea din dezgust nu vor fi obligaţi să mănânce ci vor fi lăsaţi să consume cât mai mult din felul sau prânzul următor.
Copiii vor fi învăţaţi să mestece
Mestecarea alimentelor în general şi a pâinii şi făinoaselor în special, este de mare importanţă. Prin această operaţiune, alimentele sunt fărâmiţate şi bine amestecate cu salivă, saliva conţinând un ferment de digestie a făinoaselor. Făinoasele nu se pot mistui – digera cum trebuie în prima parte a intestinului subţire (în stomac nu se digeră deloc), dacă nu sunt bine amestecate cu salivă. Dându-i câte puţin în linguriţă ajutăm copilul să mestece bine alimentele. Copiii cu vârsta de peste un an, au câţiva dinţişori şi pot să mestece. Li se va arăta cum şi vor fi îndemnaţi prin vorbă să nu înghită repede.
Unii copii sunt leneşi la înghiţit şi ţin foarte mult mâncarea în pungile obrajilor, cu aceştia trebuie să avem multă răbdare şi îi vom îndemna să înghită. De îndată ce copilul are dentiţia de lapte completă, nu va mai primi mâncare de consistenţa piure-urilor. Carnea şi zarzavaturile vor fi tăiate în bucăţele mici, pe care copilul le poate mesteca bine. La sfârşitul mesei, copilul va primi puţină apă.
Linişte, calm şi voie bună
Copilul nu va fi certat, cicălit, dar nici distrat. Supărarea şi tristeţea copilului influenţează secreţiile digestive deci şi pofta de mâncare şi capacitatea de digestie. Distragerea atenţiei, indiferent prin ce metode, nu este un obicei sănătos, este o deprindere rea ce trebuie evitată. După masă, copilul va fi spălat pe faţă şi pe mâini.
Citeşte prima pagină: Mâncarea copilului de la 1 la 3 ani