Noile orientări din educaţie, care au promovat puternic metodele active şi naturale, denumite de unii şi alternative pedagogice s-au dezvoltat în timp sub multiple forme şi treptat au însemnat în lume mai mult decât o opoziţie la vechea pedagogie. Treptat ele au modificat întreaga abordare a practicii şi activităţii pedagogice.
Spre finele secolului XIX şi începutul secolului XX s-a conturat în educaţia din Europa şi SUA o mişcare de contestare a învăţământului tradiţional, de înnoire a sistemului tradiţional de predare pe clase şi lecţii, cu conţinuturi teoretice, formale, rigide şi în mare parte exterioare posibilităţii de alegere şi motivare instrinsecă a copilului. Semnificativă pentru noua tendinţă lansată este titlul unei lucrari semnate de Ellen Key, Secolul copilului (1900).
Tendinţa de înnoire o regăsim sub diverse denumiri în lume: Educaţia Noua (Franţa, Elveţia, Belgia), Educaţia Progresistă (SUA), Pedagogia Reformei (Germania). Această tendinţă s-a concretizat şi în România, atât în perioada interbelică cât şi după anul 1989. În perioada postdecembristă au fost introduse şi legiferate alternativele educaţionale (1995), cele mai multe având la bază iniţiative private. În acest articol prezentăm câteva caracteristici ale sistemelor pedagogice: Waldorf, Step by Step, Montessori, Jena şi Freinet.
Şcoala Waldorf
”Nevoia de fantezie, simţul pentru adevăr, simţul de răspundere- acestea sunt cele trei forţe care sunt nervii pedagogiei”, spunea Rudolf Steiner.
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner (1919) la iniţiativa directorului fabricii de ţigarate Waldorf Astoria. În România, învatamântul Waldorf este învatamânt de stat, organizat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996.
Fiind orientată antropologic, această educaţie, ţine seama de necesităţile şi capacităţile fiecărui individ. Conţinutul disciplinelor nu urmăreşte însuşirea acestora, ci să stimuleze interesul copilului pentru cunoaştere. Dezvoltarea gândirii, simţirii, voinţei copilului sunt obiectivele esenţiale ale acestei alternative educaţionale.
Pedagogia Waldorf se bazează şi funcţionează pe baza unui număr de principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrală a fiinţei umane conform cu specificul vârstei şi având ca ţel dezvoltarea personalităţii copilului. Principiul organizării ritmice a situaţiei educaţionale – organizare ritmică reflectată în pedagogia Waldorf prin planificarea pe “epoci de studiu”- module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria, geografia etc).
Principiul asigurării unui echilibru între teorie şi practică are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf de a forma şi dezvolta elevul atât din punct de vedere cognitiv, cat şi din punct de vedere afectiv si volitiv.
O clasă I Waldorf este preluată de un învăţător (diriginte) timp de 8 ani. Învăţătorul (dirigintele) predă pe perioade de 2-5 săptămâni (matematică, fizică, istorie etc.) în etape succesive. După vârstă, instruirea durează între 24-36 ore săptămânal. La acestea se adaugă teatru, orchestră etc. În curriculum-ul şcolar există o pondere mare de discipline artistice.
Absenţa unui manual unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi alte surse. Elevii se obişnuiesc astfel să se documenteze din cât mai multe surse, în studiul unei teme. În şcoala Waldorf încă de la început copiii lucrează pe caiete fără liniatură. Se consideră că liniatura este folosită cu scopul de a îngrădi şi limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu pledează însa pentru un scris dezordonat, ci dimpotrivă, ordinea, latura estetică, în general, sunt puternic cultivate în şcoală. În şcoala Waldorf nu se dau note, deoarece acestea evidenţiază competiţia între elevi, ceea ce conduce adesea la rezultate negative în plan individual şi de grup. Nu sunt nici examene formale. Contează mult imaginea profesorului despre evoluţia elevului. La acestea se adaugă teste (caiete de epocă, pe perioade) scrise de copil. La sfârşitul anului se face o caracterizare scrisă, amplă, pe baza căreia sunt orientaţi şi copii şi părinţii.
În concluzie, particularităţile esentiale ale învăţământului Waldorf sunt:
- importanţa acordata ritmului;
- învăţarea în perioade;
- o şcoală fără manuale;
- caietele şi instrumentele de scris;
- ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice;
- o şcoală fără note;
- conducerea clasei de către învăţător şi dincolo de clasa a IV-a;
- conducere colegială;
- materii şi activităţi specifice.
În anul 2008 reţeaua şcolară de tip Waldorf, avea o prezenţă în 28 de localităţi din 22 de judeţe din Romania, şi cuprindea:
- 40 de grupe de grădiniţă;
- 140 de clase I – XII, cu 2.416 elevi şi 299 de cadre didactice;
Scoala Waldorf | Scoala Step by Step | Pedagogia Montessori | Planul Jena | Pedagogia Freinet
Sistemul educaţional Step by Step
Programul Step by Step (denumit iniţial în SUA „Head Start”) este destinat copiilor de la naştere şi până la vârsta de 13 ani, precum şi familiilor acestora. În România (ca şi în alte ţări din Europa de Est) programul a pătruns în 1995 cu numele de Step by Step, la iniţiativa Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, prin semnarea unei Convenţii cu Ministerul Educaţiei Naţionale. Începând din martie 1998 programul este continuat de ’’Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională’’ care oferă noi metode de educare a generaţiilor viitoare.
În ţara noastră programul Step by Step a fost recunoscut de la început ca alternativă educaţională de către MECT. În prezent această alternativă dezvoltă împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un program de instrucţie şi educaţie pentru învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial în peste 40 de judeţe. La nivel preşcolar există în prezent 801 grupe în 320 grădiniţe, iar la nivel primar funcţionează 606 clase, în 216 şcoli. În Judeţul Cluj există şcoli care găzduiesc alternativa în Cluj-Napoca, Gherla şi Dej.
Step by Step este un progam educaţional de stat, în care predarea se face respectând curriculum-ul naţional pentru învăţământul primar. Programul zilnic este de 8 ore şi se desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Învăţarea are loc într-un mediu educaţional plăcut, în săli de clasă cu mobilier modular şi cu o dotare materială deosebită. Procesul instructiv-educativ se bazează pe aplicarea metodelor moderne şi pe formarea la copii a deprinderilor de muncă independentă. Acestea se dezvoltă cu precădere în cadrul centrelor de activitate, specifice acestei alternative educaţionale. Este un program de reformă educaţională bazat pe concepţiile unor teoreticieni redutabili ai psihopedagogiei: Piaget, Vigotski, Erikson, Rogers, Montessori, etc.
Alternativa Step by Step are misiunea de a dezvolta la fiecare copil capacitatea de:
- a fi creativ;
- a-şi forma o gândire critică;
- a descoperi opţiuni;
- a avea iniţiativă;
- a defini şi rezolva o problemă;
- de a comunica uşor cu semenii, de a înţelege şi de a negocia;
Programul promovează educaţia centrată pe copil, predarea orientată după nevoile şi interesele copilului, învăţarea organizată în centre de activitate, implicarea familiei şi comunităţii în educaţia copiilor, respectarea şi aprecierea diversităţii umane, susţinerea incluziunii grupurilor defavorizate.
La şcolile Step by Step fiecare clasă (grupa) are câte două învăţătoare (educatoare). La începutul unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineaţă. Această întâlnire nu este o oră de curs, iar durata ei este variabilă şi poate ţine chiar de la 8:00 până 9:00. Acum este un prilej pentru copii să se salute, să comunice, dar şi să afle tema şi activităţile zilei.
Centrele de activitate sunt zone delimitate ale clasei (grupei), dotate cu material didactic specific unei anumite activităţi, zona în care fiecare copil are sarcini individuale sau de grup adecvate nivelului său de dezvoltare. Centrele obligatorii, la care se pot adăuga altele facultative, imaginate de cadrele didactice, sunt:
- de citire;
- de scriere;
- de ştiinţe;
- de matematică;
- de artă;
- de construcţii;
În acest sistem copilul învaţă prin descoperire, prin interacţiunea sa cu mediul şi cu ceilalţi oameni. Şcolile Step by Step consideră părinţii primii dascăli ai copilului şi parte din procesul de învăţământ – ei sunt invitaşi şi acceptati firesc la clasă. Educaţia şi evaluarea sunt individualizate. Performanţa unui copil într-un anumit domeniu de dezvoltare se poate compara doar cu alte domenii de dezvoltare ori cu propria performanţă sau abilitate, nu cu un standard extern. În această alternativă se tinde ca fiecare copil să achiziţioneze şi să-şi dezvolte aptitudini şi abilităţi fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice, în vederea unei participări active în cadrul societăţilor deschise.
Studii de specialitate au dovedit că angajarea copiilor în competiţie la vârste de pâna la 10-11 ani induc renunţarea şi demobilizarea învăţării, prin diminuarea încrederii în forţele proprii. Din acest motiv alternativa educaţională Steb by Step nu creaza explicit situaţii de competiţie. În acelaşi fel sunt evitate şi momentele de punere a copiilor în situaţii de inferioritate care mai târziu ar putea duce la eşec scolar. Programul cultivă de asemenea responsabilitatea personală şi capacitatea de a lua decizii în cunoştinţă de cauză, între mai multe alternative.
Scoala Waldorf | Scoala Step by Step | Pedagogia Montessori | Planul Jena | Pedagogia Freinet
Pedagogia Montessori
“Sa nu faci niciodata pentru un copil ceea ce poate face singur.” (Maria Montessori)
Maria Montessori, pedagog şi medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiinţat în 1907 ’’Casa dei bambini’’ pentru copiii de 2-6 ani ai căror părinţi erau în căutare de lucru. Similară grădiniţei aceasta casa era o comunitate educativă care nu se substituie, ci completează şi desăvârşeşte educaţia copilului în familie.
Conceptul de respect pentru copil – ca individ cu personalitate si potenţial unice – este esenţial în pedagogia Mariei Montessori. Pedagogia Montessori are drept principiu de bază educaţia necesară, adecvată şi continuă – tendinţe ale reformelor actuale din educaţie care confirmă ideile Mariei Montessori şi le fac aplicabile în practică. Ca atare, prin pedagogia Montessori se urmăresc promovarea drepturilor copilului, extinderea şi intensificarea educaţiei timpurii şi educarea părinţilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuală intensă şi continuă, de adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor; creşterea rolului mediului educativ în ansamblul educaţiei, în familie şi în comunitate.
Într-o clasă Montessori copiii desfăşoară activităţi din viaţa cotidiană, care învaţă copilul obişnuinţe pozitive despre muncă, încurajează dezvoltarea conceptualizării şi a aptitudinilor de a observa. Aproape toate lecţiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activităţi pe care educatorul îl gândeşte şi îl pune în practică în funcţie de interesul şi nivelul la care se află copilul.
Toate materialele din clasă sunt uşor accesibile şi la dispoziţia copiilor, aşezate pe rafturi joase. Copilul este liber să aleagă dintre materialele care i s-au prezentat anterior şi după ce termină de lucrat cu ele ştie că trebuie să le aşeze pe raft în acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii, gata pentru următorul copil interesat de aceeaşi activitate.
În clasele Montessori copilul se poate mişca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exerciţiul alegerii devine obişnuinţă, adică se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoană.
Într-o grupă de grădiniţă Montessori copiii sunt organizaţi pe trei nivele de vârstă, între 3 şi 6 ani. Copiii care au început anul acesta grădiniţa la 3 ani vor fi în aceeaşi clasă încă doi ani de acum înainte. Acum sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi cei mai mari. Un proces de creştere şi dezvoltare pe care ei înşişi îl sesizează cu mult entuziasm. În felul acesta relaţiile dintre copii în cadrul orelor de program seamănă mult mai mult cu viaţa din afara şcolii, adică cu viaţa reală.
Un alt aspect deosebit este faptul că în clasa Montessori există un singur exemplar al fiecărui material, ceea ce înseamnă că un singur copil poate desfăşura activitatea care implică acel material. În mod implicit, dacă un alt copil vrea să folosească acelaşi material va trebui să aştepte până ce colegul lui termină activitatea şi aşază materialul înapoi pe raft. La începutul anului se pot crea conflicte, dar in timp acceptarea devine obişnuinţă. În mod indirect, se educă astfel respectul pentru lucrul altuia şi răbdarea de a aştepta să-ţi vină rândul.
Scopul metodei Montessori este așadar educația, nu școlarizarea. Iar a educa înseamnă, etimologic vorbind, a scoate la lumină potențialul (lat. ex. ducere = a extrage).
Maria Montessori a creat materiale educaţionale (mijloace didactice) specifice pentru copiii cu care a lucrat, ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale acestora. Jucarii Montessori puteti vizualiza aici.
Există patru stadii de acţiune cu aceste materiale:
- Introducerea – educatorul prezintă materialele senzoriale unui singur copil ori, ocazional la mai multi copii. Scopul prezentarii este stimularea interesului si demonstrarea lucrului cu aceste materiale.
- Manipularea – realizarea de catre copil a lucrului cu materialele.
- Repetiţia – nevoia de repetiţie este modul copilului de a-şi perfecţiona noile abilităţi.
- Crearea varietăţii – aplicarea informaţiilor şi abilităţilor la situaţii noi.
În România a existat o Asociaţie Montessori încă din anul 1933, reactivată în 1990. În circuitul acestei alterantive au intrat însă din păcate puţine unităţi şcolare (8 din 4 judeţe).
Diferenţele între învăţământul tradiţional şi cel alternativ puteţi găsi aici.
Scoala Waldorf | Scoala Step by Step | Pedagogia Montessori | Planul Jena | Pedagogia Freinet
Planul Jena
Această alternativă pedagogică se leaga de numele lui Peter Petersen, de la Universitatea Jena din Germania, acolo unde, în 1924 a fost iniţiat un experiment şcolar. Cu timpul, văzându-se rezultatele remarcabile obţinute, Planul Jena a început să fie folosit pe scară largă, el bazându-se pe următoarele principii pedagogice:
- gruparea – majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârstă, după modelul familial;
- activităţile de bază sunt cele care definesc fiinţa umană – conversaţia, jocul, lucrul (munca), serbarea (serbările marchează începutul şi sfârşitul de săptămână, aniversările, sosirea sau plecarea unui copil din şcoală ori din grupul de bază, sărbători religioase sau naţionale, alte evenimente importante din viaţa individuală, a şcolii sau a comunităţi);
- participarea efectivă a copiilor este semnificativă în organizarea experienţelor educaţionale şi a activităţii, în amenajarea spaţiului, managementul clasei, stabilirea regulilor etc.
În alternativa Jena exista mai multe tipuri de grupuri:
- grupuri de bază – din care pot fi identificate un număr de 4, în care, în funcţie de ritmul individual elevii pot sta mai mult sau mai puţin, dar anual o treime trebuie să paraseasca grupul: – inferior (6-9 ani); – mijlociu (9-12 ani); – superior (12-14 ani); – de tineret (14-16 ani);
- grupuri de masă – formate spontan în jurul unei mese, în funcţie de afinităţile şi interesele copiilor. Sunt grupuri mici, de 3-6 persoane şi foarte dinamice;
- grupuri de lucru – de nivel, în care criteriul vârstei este legat de cel al capacităţii de înţelegere;
Organizarea pe grupuri determină şi o altă organizare a cursurilor, în loc de orar zilnic, există doar un orar săptămânal.
În procesul de învăţământ se combină mai multe tipuri de cursuri:
- de iniţiere – a elevilor mai mici în deprinderi de bază;
- opţionale;
- de nivel – conţinuturile sunt împărţite pe mai multe niveluri, supraordonate;
- de fixare – cadrul didactic lucrează împreună cu elevii;
Durata optimă a unei unităţi de predare-învăţare este de 75 de minute, în functie de tipul activităţii. La începutul şi la sfârşitul zilei, respectiv al săptămânii se fac întalniri în grup şi cu toată şcoala, în care se prezintă și se dezbat proleme de interes comun.
Dintre metodele si mijloacele cele mai utilizate de învatamant în alternativa Jena sunt de menţionat:
- conversaţia (dialogul) – în diverse forme, obligatoriu la început şi final de săptămână;
- jocul – cu deosebire în primii trei ani dar şi mai târziu, ca formă de recapitulare;
- munca – utilizată în toate tipurile de cursuri, combinată adesea cu conversaţia şi jocul;
- serbarea – loc şi rol foarte important în viaţa şcolară, având un caracter social foarte pronunţat;
Din punct de vedere al conţinuturilor educaţionale, acestea nu sunt diferite de cele ale şcolii tradiţionale, astfel încât copiii au oricând posibilitatea să migreze de la o şcoală organizată după Planul Jena la una tradiţională şi invers. Materiile sunt însă tratate interdisciplinar şi se porneşte – pe cât posibil – de la situaţii autentice de învăţare. Ţinându-se cont de particularităţile de vârstă ale copiilor, la nivel preşcolar şi primar se pune accent deosebit pe intrarea în contract direct cu natura şi lumea înconjurătoare în general, deoarece experienţa personală este cea mai bună bază pentru învăţare.
Câteva rezultate pozitive înregistrate până în prezent de cei care lucrează după modelul Planului Jena sunt:
– entuziasmul mai mare al educatoarelor şi copiilor pentru viaţa din grădiniţă, grija mai mare cu care educatoarele pregătesc procesul educativ;
– gradul mai mare de independenţă al copiilor faţă de adulţi şi astfel descătuşarea forţelor lor lăuntrice, stimularea fanteziei şi a spiritului lor de iniţiativă;
– îmbogăţirea grădiniţei cu diferite materiale didactice;
– mai buna împărţire a spaţiului din grădiniţă;
– conlucrarea mai strânsă a personalului cu părinţii copiilor din grădiniţă;
– accentuarea mai puternică a responsabilităţii, puterii de decizie, implicării şi libertăţii fiecărui membru al comunităţii educaţionale;
– rezultatele copiilor care sunt într-un proces continuu de învăţare naturală
În acest sistem nu se foloseste sistemul notării iar repetenţia nu există. Evaluarea este continuă, pe baza de observaţie. În Romania sistemul Jena s-a realizat începand din 1994 în sistemul preșcolar, fiind prezent acum în 12 unități școlare din Constanța, Botoșani și București.
Scoala Waldorf | Scoala Step by Step | Pedagogia Montessori | Planul Jena | Pedagogia Freinet
Pedagogia Freinet
“Pregăteşte copiii şi adolescenţii de azi să fie capabili să acţioneze în lumea de mâine”
Pedagogia Freinet se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: şcoala centrată pe copil, munca şcolară motivată, activitate personalizată, expresie liberă şi comunicare, cooperare, învăţare prin tatonare experimentală, globalitate a acţiunii educative. Tipologia educaţiei promovate de Freinet este învăţarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată drept mijlocul fundamental de educaţie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi dureaza 3-4 săptămâni. Neintervenţia educatorului îi va permite copilului să conştientizeze pentru prima dată valoarea sa ca membru al unui grup ca şi valoarea celor cu care colaborează. În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare educaţiei, asigurarea şi menţinerea climatului de încredere, precum şi cultivarea încrederii în părerile celorlalţi. În cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijează şi coordonează activitpţile elevilor săi.
Care este misiunea pedagogiei Freinet?
Să formăm oameni în loc să fabricăm elevi,să favorizăm luarea de cuvânt, să- i incităm la exprimare liberă, să împărţim puterea, să cooperăm, să facem un jurnal şcolar, să deschidem şcoala spre lume, să facem corespondenţă, să dăm un sens muncii, să organizăm acţiunea în vederea învăţării, să adaptăm şcoala la copilul de azi.
Pedagogia Freinet în România respectă curriculum-ul naţional şi face parte din subsistemul învăţământului alternativ de stat. Aceasta este aplicată în învăţământulpreşcolar şi primar (reţea învăţământ alternativ), învăţământul gimnazial si liceal (tehnici Freinet) dar şi în activităţi extracurriculare (tabăra internaţională).
Pedagogia Freinet este o pedagogie cooperativă unde copilul-autor are locul său bine definit şi care pune în practică metoda naturală de învăţare prin tatonare experimentală. Şcoala Freinet este o şcoală deschisă spre viaţă şi pentru viaţă, o şcoală unde fiecare este primit, recunoscut, ascultat, respectat.
Scoala Waldorf | Scoala Step by Step | Pedagogia Montessori | Planul Jena | Pedagogia Freinet