Jurnal de vaccinare

Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăți antigenice, care declanșează apariția răspunsului imun la organismele supuse vaccinării. Protecția imunologică se instalează după interval de timp variabil de la inoculare (săptămâni, luni), în funcție de vaccin, și este de lungă durată (ani).

Fără inventarea şi folosirea pe scară mondială a vaccinurilor – preparate biologice ce conţin cantităţi infime de bacterii sau virusuri, atenuate sau chiar inactive, menite să declanşeze răspunsul imun – soarta rasei umane ar fi fost alta. Dacă ar mai fi fost…

Când se administrează vaccinul?

Orice vaccin se administrează doar dacă copilul ete perfect sănătos. Dacă eistă suspiciune de boală, se amână inocularea. Imunizarae se face conform graficului național și se respectă perioadele de rapel. Dacă alegeți pentru co­pilul dumneavoastră şi un vaccin care nu este prins în schema gratuită şi obligatorie oferită de Ministerul Sănătăţii, nu ezitaţi să consultaţi pediatrul. Există multe asocieri nepotrivite de substanţe, deci întrebaţi medicul dacă perioada aleasă pentru inoculare este corespunzătoare sau trebuie să mai aşteptaţi.

Vaccinul împotriva Human Papilloma Virus

Introducerea, în 2010, a vaccinării împotriva virusului papilloma uman (HPV) este justificată dacă ţinem cont că, potrivit statisticilor, cancerul de col uterin afectează tot mai multe femei tinere, fiind a doua cauză a mortalităţii femeilor din România după cancerul de sân. Virusul HPV se transmite pe cale sexuală, prin contact cu un purtător, sau vertical, de la mamă la făt. Problema este că, odată insta­lat în organism, acest germen microbian rămâne cantonat toată viaţa, pentru că nu există tratament care să îl elimine.

Noul vaccin, conform Ministerului Sănătăţii, protejează organismul de leziuni precanceroase şi veruci genitale care pot de­termina modificări tumorale maligne la nivelul cervixu- lui uterin. Până în prezent, vaccinarea este singura mo­dalitate de a proteja femeia de infecţii cu unele tulpini ale HPV.

In opinia medicilor, vac­cinul poate fi administrat fetiţelor începând cu vârsta de nouă ani, iar Ministerul Sănătăţii derulează, din 15 februarie 2010, o campanie de imunizare gratuită, prin medicul de familie, cabine­tele de planificare familială şi cabinetele ginecologice. De acest proiect beneficiază orice fată cu vârsta cuprinsă între 12 şi 24 de ani. Cu toate că încă există şi păreri contra, aşa cum se întâmplă cu orice medicament nou introdus la scară largă, Ministerul Sănătăţii afirmă că vaccin­urile HPV nu conţin agenţi patogeni vii, deci ele nu pot produce infecţia. Schema de imunizare constă în trei injecţii administrate pe par­cursul a şase luni (0, 2, 6 luni), însă vaccinul are eficienţă 100% doar la tinerele care nu şi-au început viaţa sexuală, de aceea campania de inoculare se adresează cu precădere fetiţelor de clasa a patra.

Vaccinul antipoliomielita, VPI

Tot începând cu 2010, vacci­nul oral antipoliomielită, Vl’O, a fost înlocuit cu varianta injectabilă, VPI. Formula injectabilă se regăseşte într-un vaccin polivalent, DTPa-VPI- Hib, adică împreună cu vac­cinul antidifteric, antitetanos şi antipertussis şi vaccinul împotriva Haemophilus Influenzae tip B.

Poliomielita este o boală virală, transmisibilă pe cale orofecală sau respiratorie, deci ori în urma ingerării unor alimente contaminate CU materii fecale, ori prin tuse/ strănut, virusul fiind prezent în secreţiile nazo-faringienc ale bolnavului. Simptomele sunt asemănătoare celor prezente în stările gripale: febră, dureri în gât, tulburări digestive. în formele grave ale bolii, este afectat sistemul nervos central şi se poate instala paralizia membrelor, dar şi a musculaturii toracelui. Pentru că nu există trata­ment, vaccinarea este sin­gura metodă de preîntâmpi­nare a acestei maladii. Vaccinul se administrează începând cu vârsta de 2 luni şi necesită rapel.

Vaccinul antituberculoză, BCG

Una dintre primele inoculări pe care le face copilul – vac­cinul cu bacilul Calmette/ Guerin (BCG) – îl apără împotriva tuberculozei. Această boală, transmisibilă prin aer, este cauzată de bacteria Mycobacterium Tuberculosis.

Simptomele sunt: stare de slăbiciune, febră, pierderea în greutate. Când bacteria atacă plămânii, apare tusea persistentă, cu expectoraţii.

Vaccinul BCG se administrează la vârsta de 2-7 zile, în maternitate.

Vaccinul antidifteric, antitetanos si antiepertussis, DTPA

Acest vaccin trivalent acoperă trei boli infecţioase extrem de severe.

Difteria

Difteria cauzată de toxina bacteriei Corynebacterium diphtheriae, afectează amigdalele, faringele, la­ri ngele şi nasul, acoperind căile respiratorii superioare cu o membrană, constricţia ducând la sufocare. Simp­tomele sunt: durere în gât, febră, tuse. Copilul îşi pierde pofta de mâncare şi slăbeşte. Complicaţiile apărute pe fondul eliminării în orga­nism a toxinei difterice duc la miocardită şi afectarea sistemului nervos.

Tetanosul

Tetanosul este deosebit de grav la nou-născuţi, de aceea vaccinarea se face devreme, la 2 luni. Deşi nu este contagioasă, boala afectează sistemul nervos central, ducând la spasme musculare, în special la nive­lul feţei, creând o expresie caracteristică de râs sardonic. Alte simptome sunt rigidi­tatea corporală, dificultate la înghiţire (din cauza redorii muşchilor faciali), irita- bilitate. Bacteria Clostridium tetani, cea care produce infecţia, poate fi contractată ca urmare a contactului unei plăgi cutanate cu un obiect murdar – cuie, ace ruginite, aşchii – sau în urma muşcăturii de animale. Nou- născutul se poate infecta la naştere dacă instrumentele folosite la tăierea cordonului ombilical nu sunt sterile.

Tusea convulsivă (pertus- sis)

Este cauzată de Bordetella pertussis, este o boală a căilor respiratorii, foarte con­tagioasă, transmisibilă prin tuse/strănut. Din cauza simp- tomelor – accese intermina­bile de tuse (copilul tuşeşte până se învineţeşte), senzaţie de sufocare, imposibilitatea de a respira normal – boala este extrem de periculoasă la micuţii cu vârsta sub un an. Complicaţiile sunt de ordin respirator: asfixie, pneu­monie, sau de ordin nervos: paralizie, retard.

Vaccinul antirujeolic, antirubeolic, antiurlian ROR

Vaccin combinat ce oferă protecţie împotriva rujeolei, rubeolei, oreionului, toate trei fiind boli contagioase.

Rujeola (pojarul) este o boală infecţioasă virală, transmisibilă prin tuse/ strănut, cu manifestări respiratorii: tuse, secreţii nazale, secreţii oculare, dar şi cutanate: mici puncte albe la nivelul feţei, erupţia ex- tinzându-se, după câteva zile, pe tot corpul. Copilul poate dezvolta complicaţii: diaree, otită, encefalită, pneumonie. Rujeola afectează sistemul imunitar, de aceea, în timpul bolii, se pot instala uşor şi alte infecţii microbiene.

Rubeola (denumită, popu­lar, pojărel) este extrem de contagioasă. Este mai gravă la femeia gravidă. Apărută în primul trimestru de sarcină, rubeola poate determina malformaţii congenitale la făt, moarte fetală, avort spontan. La copii, rubeola poate evolua asimptomatic sau cu simpto- mele unei răceli uşoare: febră 38°, secreţii nazale, mărirea ganglionilor.

La fel ca şi „surorile” mai sus descrise, oreionul (parotidita epidemică) este o boală infecţioasă virală, extrem de contagioasă. Se transmite pe cale aeriană, prin tuse/strănut. Debutează cu febră şi durere de urechi, iar, după câteva zile, apare inflamaţia glande­lor parotide. Complicaţiile sunt grave, mai ales în cazul băieţilor, pentru că poate apărea orhita, inflamaţia testiculelor. Pe lângă aceasta, mai pot să survină meningita, encefalita, pancreatita.

Pentru a preîntâmpina aceste boli, vaccinul ROR este cel mai indicat.

Efectele secundare ale vaccinării

În general, sunt recunoscute câteva efecte adverse ale imunizării. între acestea, febra şi durerea, pentru care puteţi recurge la supozitoare sau sirop cu paracetamol sau ibuprofen, câte o măsură la patru ore, în funcţie de vârsta copilului; eritem şi tumefacţie locală, pentru ameliorarea cărora puteţi apela la comprese cu apă călduţă, niciodată rece sau gheaţă; inapetenţa. Şocul anafilactic este un efect nedorit care poate apărea în urma unei injecţii, mai ales dacă nu ştiţi la ce substanţe este alergic micuţul, dar per­sonalul medical dispune de toate mijloacele să intervină la timp. Ajunşi acasă, aveţi răbdare cu cel mic, nu-1 forţaţi să mănânce şi nu aşteptaţi să fie la fel de activ ca de obicei. Fiecare copil reacţionează diferit după un tratament, deci fiţi pregătită să vă susţineţi puiul mai degrabă cu dragoste şi înţelegere.