Modul în care se comportă soţul tău după naştere depinde de… atitudinea ta. Cum faceţi o echipă?
Unele studii arată că prezenţa tatălui nou-născutului este foarte importantă în momentul iniţierii alăptatului, prin suportul emoţional. Ideal ar fi ca soţul tău să te susţină în totalitate în această perioadă, dacă se poate chiar să-şi ia concediu „de paternitate”. Dacă va prelua o parte din grijile tale casnice – cum ar fi curăţenia, gătitul sau dacă se ocupă de ceilalţi copii – deja te vei simţi mult mai bine. Există cupluri în care într-adevăr soţii sunt, totodată, şi cei mai buni prieteni.
Dacă te afli în această fericită situaţie, îţi va fi foarte uşor să comunici cu el. Dar ce te faci dacă, în plus faţă de grijile noi, mai ai parte şi de el morocănos?
Bărbaţii sunt sensibili la ordine
Multe femei, imediat după naştere, copleşite de stările fizice şi psihice cărora trebuie să le facă faţă, se pot transforma în nişte mici tirani. Bărbaţii ar trebui să înţeleagă: după ce corpul tău a trecut, timp de nouă luni, prin transformări fizice uriaşe, după ce ai simţit zeci de stări contradictorii cauzate de hormoni, după ce a trebuit să te lupţi cu teama de necunoscut din faţa naşterii – pur şi simplu ai dreptul să fii afectată! Aducerea pe lume a unui copil nu e o glumă, de aceea vechile obiceiuri legate de întârzierea de a duce gunoiul sau de a face piaţa ar trebui să fie şi ele un pic amânate. Dacă înainte îl rugai să te ajute să pui rufele la uscat, şi el apărea nevinovat după ce tu terminai treaba, acum lipsa lui de promptitudine s-ar putea să atârne mai greu, pentru că aveţi amândoi responsabilitatea copilului. Dacă se scuză că este ocupat cu câştigarea banilor familiei, atunci poate n-ar fi o idee rea să-i ceri să-ţi „cumpere” o bonă pentru ajutor.
Tot tu trebuie să fii diplomată?
Unii psihologi spun că aşteptările paterne din partea copilului sunt mai mari decât cele ale mamei, de aceea un copil care petrece mal mult timp cu tatăl său este mai dezvoltat şi mai deschis către lume. Alţii spun că relaţia dintre tată şi copil se construieşte într-un timp mai îndelungat, in prima fază rolul tatălui fiind mai ales acela de a ocroti relaţia cu mama. E posibil ca oboseala să te facă să fii ostilă şi atunci el va avea tendinţa să se îndepărteze. Fă din soţul tău un aliat, mulţumeşte-i pentru ajutor, fă-l să fie conştient de importanţa acţiunilor sale – asta îl va face să devină cooperant şi să-şi dorească să fie alături de voi. Reproşurile şi transformarea sa în „ţap ispăşitor” pentru toate suferinţele tale poate te vor ajuta să-ţi “răcoreşti” furia pentru o clipă, dar te vor lipsi de ajutorul său nepreţuit în tot restul timpului.
Mic ghid de comunicare
Apariţia unui copil în viaţa unui cuplu scoate la iveală toate problemele de care poate nu eraţi conştienţi. Acum însă nu e momentul să-i scoţi ochii, ci să faceţi împreună o echipă. Cum precedezi?
► Stă trântit pe canapea
în timp ce tu nu mai pridideşti cu curăţenia, gătitul, alăptatul şi schimbatul bebeluşului. în loc să te enervezi, aşază-te lângă el, imitându-i atitudinea întocmai. Mai devreme sau mai târziu, bebeluşul îşi va face simţită prezenţa. De pe aceeaşi poziţie cu el, cum eşti, s-ar putea să-şi pună problema că şi ţie îţi e la fel de greu ca şi lui să te ridici… Poate chiar mai greu.
► Te critică necontentit…
… fără să te ajute. Varianta simplă este să te enervezi şi să-i spui răspicat exact ce merită. Varianta pentru „avansaţi” este să-l rogi cu fermitate să facă el acele treburi de care nu e mulţumit, pentru că tu ai ceva mai important de făcut – să ai grijă de copil. $i să ai încredere că el se va descurca.
► Nu e deloc interesat de copil
Atitudinea ta contează. Dacă tu te vaiţi tot timpul, e normal ca el să respingă ceea ce nici pe tine nu te încântă prea mult. Dă-ţi o clipă de răgaz, nu mai privi bebeluşul ca pe „inamicul numărul unu”. Joacă-te cu el, coalizaţi-vă, în scurt timp, şi tatăl lui va dori să facă parte din echipă.
