Ca şi părinţi, ne dorim ca micuţii noştri să înveţe din greşeli, pentru a fi din ce in ce mai pregătiţi pentru viaţa de adult, prin urmare ce ar trebui să facem şi care sunt metodele adecvate de a “trata” greşelile? Toţi facem greşeli, asta este foarte clar, diferenţa este făcută de faptul că unii oameni recunosc acest lucru mai uşor iar alţii mai greu, unii se adaptează şi învaţă, alţii devin frustraţi şi aruncă vina asupra altora sau aşteaptă să fie salvaţi fiind absolviţi de vină.
Atunci când copiii noştri greşesc, ca şi părinţi, reacţionăm în multe feluri:
- Îi criticăm, tachinăm, judecăm;
- Ţipăm la ei, ne arătăm furia, devenim sarcastici sau dezamăgiţi;
- Îi pedepsim, ignorăm sau izolăm;
- Le reamintim greşeala sau o ignorăm, negăm sau minimizăm;
- Le ţinem prelegeri lungi, plictisitoare, nu comunicăm ci refulăm;
- Îi certăm sau ameninţăm;
- Îi catalogăm drept ridicoli sau îi numim bebeluşi;
Dar este o problemă cu toate dintre metodele de mai sus, niciuna nu funcţionează, întrucât, pe termen scurt, copiii încearcă să evite pedepsele, prelegerile, certurile însă, pe termen lung, comportamentul ce duce la greşeală va continua atunci când noi nu suntem în preajmă. Dacă acestea sunt reacțiile pe care le avem atunci când facem o greșeală, mesajul este tare si clar, “SĂ NU faci nicio greșeală.” Cu toate acestea, ca ființe umane suntem setaţi să facem greșeli.
De fiecare dată când ţipăm sau ne criticăm copiii de fapt ridicăm bariere atât în comunicare cât şi în modul de gândire al copilului, care, îşi va canalize eforturile de a răspunde la critici, de a găsi justificări în comportament şi nicidecum să tragă concluzii şi învăţăminte.
Gândeşte-te la cum te-ai simţi sau ce ai gândi dacă şeful tău ar începe să ţipe la tine, să te numească incompetent sau să îţi spună că nu faci nimic bine. În afară de faptul că vei fi pus într-o situaţie jenantă şi supus unor sentimente de furie, vei începe să gândeşti că acesta nu a înţeles cum ai rezonat, că nu îţi acordă credit, că dă vina aiurea pe tine când de fapt vinovat este altcineva sau îţi vei pierde total încrederea în tine ajungând să îţi spui că chiar eşti un incompentent, că nu vei reuşi niciodată să duci la bun sfârşit o sarcină, că tu eşti problema veşnică şi mai bine nu te apucai să îţi asumi o răspundere. Asta dacă nu cumva îţi vei “astupa” urechile fredonând în gând “Bla bla bla, nu te ascult, nu te vad, nu existi pentru ca eşti un doar prost nervos”.
Ei bine, la fel se întâmplă şi în cazul copiilor, atunci când îi “atacăm” declanşăm butoanele ce opresc comunicarea şi trasul învăţămintelor din greşeli.
Ce trebuie să facem să înveţe din greşeli?
- să îi ajutăm să înţeleagă că oricine greşeşte şi că nu ne aşteptăm să fie perfecţi;
- să reacţionăm cu determinare având în gând scopul final: copilul să înveţe din experienţă;
- să îi ajutăm, calmi fiind, să înţeleagă ce anume trebuie făcut pentru a repara greşeala şi care sunt consecinţele acesteia;
- să aşteptăm să fie liniştiţi înainte de a discuta despre greşeală, să îi ascultăm şi să le oferim timpul necesar să alunge frustrarea şi supărarea din gândurile lor întrucât este destul de greu să se concentreze atunci când emoţiile au pus stăpânire pe ei;
- să îi încurajăm să recunoască greşeala şi să îşi asume responsabilitatea şi nu să dea vina pe alţii;
- să îi lăudăm când îşi recunosc greşelile şi să rezistăm tentaţiei de a trage concluzii pripite, de a răspunde critic sau de a comenta, eticheta, pedepsi sau judeca;
- să ne asigurăm că tratăm greşeala curentă şi fără a aduce în discuţie alte greşeli trecute, similare sau nu;
- să îi încurajăm să îşi ceară scuze şi iertare persoanelor faţă de care au greşit, menţionând cele întâmplate, empatia şi înţelegerea sentimentelor persoanele lezate, regretele faţă de cele întâmplate şi promisiunea că nu se va mai repeta, dar şi modalitatea prin care să aline durerea pricinuită;
- să rezistăm tentaţiei de a “salva” copilul de la consecinţele unei greşeli întrucât astfel nu vor realiza consecinţele acţiunilor lor.
- să îi ajutăm să se exprime referitor la ceea ce au învăţat din greşeli şi să realizeze beneficiile acestei modalităţi de învăţare;
- să iertăm şi să uităm. Odată ce copilul şi-a cerut scuze şi a reuşit să repare greşeala, iartă-l şi asigură-te că şi el s-a iertat pe el însuşi. Totodată, nu readuce în prim plan greşeli trecute, copilul nu trebuie să sufere de fiecare dată pentru aceaşi greşeală.
- să ne reafirmăm dragostea ce le-o purtăm indiferent de greşelile făcute, să le reamintim că suntem mândri de determinarea şi curajul pe care îl au de fiecare dată când rezolvă propriile lor greşeli.
- să le explicăm şi să le aratăm că şi noi trecem prin aceleaşi situaţii atunci când greşim. Copiii învaţă mult mai mult de la ceea ce vede că facem. Aşa că atunci când ne pierdem cumpătul sau facem ceva ce nu ar fi trebuit, este bine să ne cerem scuze. Vor vedea astfel, că toţi facem greşeli, că nimeni nu este perfect întrucât toţi suntem oameni şi putem greşi, iar ceea ce contează este că încercăm să reparăm răul făcut.
În final, gândiţi-vă la răspunsurile întrebărilor de mai jos:
- Ce mesaje sau lecții despre greșelile pe care le-aţi făcut aţi primit de la părinţii voştri?
- Cum vă descurcaţi cu propriile greșeli acum?
- Ai vrea să comunice copilul tău cu tine când greşeşte? Ce ai dori să îţi transmită?